Shares

Ioan Manole, fostul realizator de emisiuni de la Bucovina TV, concediat la puţine ore după alegerile locale din 10 iunie din Suceava, a dorit să ofere un punct de vedere la evenimentele care-l privesc direct.

Chiar dacă nu-i pronunţă numele lui Bogdan Gheorghiu, fostul realizator al emisiunii „La o vorbă cu Meşterul Manole” se referă în mod clar la directorul Bucovina TV. Răspunsul integral al lui Ioan Manole îl redau în cele ce urmează:

„Sunt în presă de 23 de ani, aşa că nimic nu mă sperie, nimic nu mă mai cutremură, nimic nu mă mai înspăimântă. Vine un timp când trebuie să mai iei o pauză de meditaţie chiar de câteva zeci de zile. Ce astăzi pare neverosimil de dureros – mâine o să pară un experiment încântător, util şi sănătos. Televiziunea este un narcotic uluitor ce consumă energii colosale, dar care generează emoţii intense şi imense ce scapă adesea de sub control şi-i face zombi pe oamenii slabi. Ura este una dintre aceste emoţii cu care se hrăneşte copios fiinţa creştină ce pupă icoane şi mâinile sponsorului politic, iar când aceasta se apropie de diabolic sentimentul predominat cu care te înfăşori ar trebui să fie cel de compasiune adâncă. Dezamăgirea, dacă ar fi să spun că este o dezamăgire, sunt unii oameni, plătiţi regeşte, cu tulburătoare vocaţie masochistă iar natura lor morbidă de tip hienă care s-ar hrăni şi cu cadavre doar ca nu cumva să renunţe la anumite tabieturi, îi determină să practice un ”iesmenism dezgustător şi suprarealist.

Este spectaculos, chiar dacă m-am ars de multe ori, să văd cu câtă voluptate oamenii se întrec în mod plenar-comunist în a face rău. Pe toate palierele. Fără remuşcări, chiar convinşi că toate ticăloşiile lor hidoase sunt virtuţi demne de statui. Creiere spălate de un lichelism paraclinic. Eu sunt un spirit liber, un om bun, cu credinţa că oamenii curajoşi şi ideile mari vor schimba lumea şi mă voi întoarce la cărţile mele şi la marile cărţi ale altora ce stau încă necitite, doar răsfoite. Voi scrie, voi trăi şi voi muri pentru această profesie devoratoare. Din orice poziţie. În cazul de faţă pot să spun că este doar un proiect încheiat amiabil şi care pune piatră de temelie unor alte proiecte, până în toamnă. Avem forţa, voinţa, buna-credinţă, talentul şi capacitatea de jertfă greu de găsit astăzi, poate doar la visătorii din alte timpuri. Din nefericire. Împreună cu câţiva prieteni autentici, curajoşi şi generoşi, continuăm în media. Avem şi ceva mijloace, dar ne mai trebuie. Atât!

Când eşti şi manager şi realizator trăieşti în mod sublim-dar cumplit de trist-drama unei dihotonomii sfâşietoare care, dacă nu eşti prudent, te poate ucide sau, în cazul cel mai fericit, te poate duce adânc în paranoia şi apoi la nebunie perpetuă. Nesfârşite insomnii care te determină să te întrebi de ce aduni într-o biată carcasa de carne atâta otravă şi atâta ură ca apoi să devii canibalul feroce al unor zile ireversibile iar tu să miroşi permanent a cadavru? Metaforic, evident. Poate pentru faptul că unii nu ştiu cât de volatilă este gloria şi că fiinţele carnasiere cu boturile pline de sânge cald, trăiesc puţin, foarte puţin. Mulţumesc mult că eşti alături de mine, este o forma rară de solidaritate pe care nu am mai trăit-o de ceva vreme şi de care aveam mare nevoie. Vitală.”