Cernăuţi, un oraş boem cu fete frumoase

Curăţenie, fete frumoase, terase şi atmosferă occidentală. Toate acestea, adunate la un loc, se găsesc la Cernăuţi, un oraş care ascunde istorie la fiecare colţ de stradă şi emană aer de emancipare de cei aproape 50 de ani de administrare sovietică.

Chiar dacă o să fiţi puţin dezamăgiţi de intrarea cu iz comunist a Cernăuţiului, nu vă lăsaţi copleşiţi.

E doar o amăgire temporară pentru ceea ce va să urmeze.

Strada principala, Golovna în ucraineană, îşi arată splendoare în scurt timp. Marele parc din Cernăuţi este o desfătare pentru timpul liber al fiecărui localnic, şi în aceeaşi măsură pentru turiştii veniţi să viziteze „mica Vienă”.

Pavajul de pe străzi contribuie la farmecul aparte al oraşului, iar clădirile vechi, martore la schimbările unui secol şi mai bine de viaţă, dau aerul de vechime pe care orice mare urbe a Europei o caută cu înverşunare.

Undeva, în zona centrală a Cernăuţiului istoria se scrie pe pereţi. Anul trecut, în 2008, au fost 600 de ani de la atestarea oraşului.

Evenimentul a fost marcat cum se cuvine. Una din străzi, Olga Kobeleanska, care se întinde pe mai bine de un kilometru, a fost renovată şi a devenit loc de promenadă pentru localnici, şi căutat cu preponderenţă de turiştii dornici să imortalizeze ceva inedit şi surprinzător într-un fost oraş comunist.

Pentru lucrările de renovare s-au cheltuit 45 de milioane de grivne (moneda naţională a Ucrainei), echivalentul a 5 milioane de euro la cursul de anul trecut. Ca fapt divers, ultima piatră de pavaj de pe Olga Kobeleanska a fost bătută la ora 5 dimineaţă în duminica în care se aniversau cei 600 de ani de istorie documentară a oraşului.

Dacă ajungeţi la Cernăuţi este musai să vă plimbaţi pe acest bulevard modern şi monden, unde terasele sunt la tot pasul şi circulaţia este doar pietonală. O să aveţi senzaţia că sunteţi cu adevărat la Viena. Nu veţi regreta nici un moment alegerea făcută.

Tot din negura vremurilor vin autobuzele şi troleibuzele care circulă pe străzi şi care contribuie la aerul boem al oraşului.

Cernăuţiul ascunde şi alte locuri splendide, cum ar fi Teatrul sau Universitatea, şi pe care, de asemenea, vi le recomand. În plus, la Universitate, pentru suma de 10 grivne (circa 1 euro) veţi avea parte de un ghid care să vă explice istoria unei instituţii de învăţământ veche de peste 130 de ani, cu Sala Oglinzilor, acolo unde Iancu Flondor şi ceilalţi patrioţi români au hotărât în 1918 unirea Bucovinei cu România.

Şi tot în zona centrală se află Catedrala Ortodoxă, monument deosebit şi care merită mai mult de o privire sau o fotografie.

Cât priveşte cazarea, un pont este Hotelul Kiev, aflat la doi paşi de cele mai importante obiective turistice. Aflat în plin proces de recatalogare, de la două la trei stele, hotelul este ieftin si acceptabil. O noapte de cazare costă în jur de 25 de euro şi vă oferă posibilitatea de a ajunge rapid în locurile dorite.

Pentru a servi masa aveţi o multitudine de posibilităţi, dar nu trebuie ratate câteva din produsele tradiţionale zonei.

Soleanca este un borş din carne afumată, cartofi şi castraveţi muraţi şi costă doar 6 grivne, adică ceva mai mult de jumătate de euro. Pentru felul doi recomandarea merge către un şaşlâc, un fel de frigăruie. Costă 10 grivne (1 euro), iar dacă doriţi şi cartofi cu salată preţul ajunge la 15 grivne. Oricine comandă un meniu complet, va primi la început şi un pahar cu o licoare roşie. Nu este vin, ci compot de cireşe şi trebuie neapărat degustat.

La preţul unei excursii la Cernăuţi trebuie adăugată şi „tradiţia”, adică şpaga de 10 grivne care ţi se cere cu neruşinare la frontieră de către ucraineni, atât la plecare cât şi la venire.

A, să nu uit un lucru. La Cernăuţi veţi găsi cele mai frumoase fete.  Cu excepţia soţiei mele.