Cimpanzeii, călărind „presa liberă”
Bolnavi de ei înşişi, cimpanzeii politici aproape că nu mai pot trăi fără să le apară chipurile în ziare şi pe ecranele televiziunilor, fără să se vorbească despre pârţurile lor ca despre mari activităţi civice şi politice, ca despre ceva ce se petrece, lasă urme durabile şi, de aceea, are valoare de ştire.
Condeieri precum Sorin Avram, Sandrinio Neagu, Doru Octavian Popovici, Cezar Straton sau subsemnatul deranjează, iar pentru compromiterea lor a fost organizată, în fiecare gaşcă politică de cimpanzei, câte o enclavă de forumişti, care, sub protecţia anonimatului, să ne poată face albie de porci, fără să rişte nimic, ori de câte ori „îndrăznim” să ne „obrăznicim” faţă de stăpânii lor.
O gazetărie de investigaţie nu se mai face de mult, căile de acces spre informaţiile publice fiind blocate legislativ, iar ziariştii temerari fiind timoraţi de perspectiva durelor procese de presă, în care, de fiecare dată, trebuie să faci faţă singur agresiunii colective „birou de avocatură, procuror de şedinţă, iar, uneori, şi judecător”, toţi coalizându-se împotriva ta şi nu împotriva hoţului. De asta, la un ultim proces de presă cu un cimpanzeu politic, şi spusesem eu, cu ocazia „ultimului cuvânt” (la care are dreptul ziaristul, aşa cum criminalul are dreptul la o ultimă ţigară), că, şi fără cercetare prealabilă, doar în baza probelor depuse de mine la dosar, procurorul de şedinţă l-ar putea aresta pe „calomniat”. Procurorul (o femeie) nu a mers atât de bărbăteşte de departe, dar nici n-a mai insistat pentru condamnarea mea, din moment ce demonstrasem cu probe că hoţul mare este un hoţ mare.
Toată lumea ştie că un ziar, un post de radio sau de televiziune nu pot rezista fără publicitate, iar respectarea deontologiei profesionale este, în aceste condiţii, periculoasă, pentru că intervin ştabii politici şi nu mai vezi bănuţ publicitar (organele statului se năpustesc peste binevoitorii presei libere ca peste duşmanii naţiunii). În aceste condiţii, s-a apelat, oarecum tacit, la un compromis: a fost desfiinţată investigaţia, dar s-a păstrat, cu limite, gazetăria de atitudine, „reparaţiile” pentru atitudinile autocenzurate (cine e nebun să facă rău publicaţiei în care scrie?), dar care totuşi irită, fiind făcute prin „ştirea” de tip „conferinţă de presă”. În mare majoritate, media românească, nu numai cea suceveană, este subordonată consemnării platitudinilor spuse la conferinţe de presă, deci confecţionării unei imagini publice a cimpanzeului politic după placul lui. Ştiriştii sau „iepuraşii”, cum le mai zicem noi, au parte de onoruri peste onoruri: conferinţele se fac în jurul unor mese îndestulate cu fursecuri, alune, fructe tropicale şi băştinaşe, băuturi răcoritoare şi alte astfel de rumegături, iar cimpanzeul vorbeşte, deraiază, o ia peste toloacă, dar fără riscuri, pentru că inepţiile lui sunt cosmetizate de ştirişti, care, pe bună dreptate, se simt şi importanţi, şi deontologi de n-a văzut Parisul (în varianta „verde de Paris”, ceea ce şi este, în fond, o astfel de gazetărie).
Opinia publică, pe de altă parte, s-a obişnuit cu acest produs subcultural, subpolitic şi subcivic, dedulcindu-se intelectual cu fâsâielile produse de cimpanzei, funcţie de simpatii şi înregimentări, apoi, cât îi ziua ei cenuşie, opinia publică dezbate, cu sau fără fereală, inepţiile zilei respective. Şi, uite-aşa, cimpanzeul începe să conteze.
Un mare prozator al Bucovinei, uitat, desigur, Constantin Morariu, scrisese o primă proză modernă a literaturii române, „Piramida cu pigmei”. Pe scurt, Constantin Morariu spunea că, într-o ţară a unei civilizaţii străvechi de uriaşi (ionienii, în migrare, dinspre Pol, spre Mediterana, îi numiseră pe cucutenieni titani şi giganţi, pentru că cucutenienii aveau case cu până la trei etaje, iar în astfel de clădiri nu puteau locui decât „uriaşi”, după mintea ionienilor de „zei” corturelnici), trăieşte acum o populaţie de pigmei. Arheologii vremii demonstraseră că uriaşii de odinioară nu erau mai înalţi decât pigmeii de astăzi, dar urieşismul lor se datora culturii: cică doar cel mai înţelept dintre uriaşi era ales rege, iar regele acela făcuse o piramidă în trepte, reprezentând treptele sociale, astfel ca pe aceste locuri să nu uite nici un conducător că, dacă baza piramidei sociale este şubredă, se prăbuşeşte întregul edificiu social, în pericol de moarte aflându-se cel din vârful piramidei. Peste vremuri, pigmeii, închipuindu-şi că piramida are puteri miraculoase, încercau s-o escaladeze, convinşi fiind că vor urca şi în societate pe măsura ascensiunii fizice, pe treptele monumentului.
Între cimpanzeii politicii de astăzi şi pigmeii din vremea lui Constantin Morariu (proza a fost scrisă şi publicată în anii 1881 şi 1882) nu există nici o diferenţă. Deşi uitat, Constantin Morariu încă mai durează în lumea care şi există, în vreme ce pigmeii au dispărut pentru totdeauna, renăscând cu alte monstruoase înfăţişări, cea sub care îi văd şi preţuiesc eu fiind întruparea în cimpanzei politici. Cimpanzei, pentru că nu au nici un fel de cultură (nici profesională, nici ştiinţifică, nici artistică, nici civică), ci doar o şiretenie perversă şi cinică, dar care-i ajută să parvină şi să stăpânească, până la distrugere, până la pustiire, totul.
Domnule Dragusanu,
dumneavoastra scrieti despre ceva ce nu a existat si nici macar nu e pe cale sa se nasca in Suceava. Adica presa adevarata. Nu cred ca era cazul sa fortati lucrurile si sa va categorisiti pe dumneavoastra insiva ca apartinand unui grup de asa zisi ziaristi incomozi. Ziaristi cu adevarat incomozi nu exista in Suceava.
Ziaristi adevarati sunt cei ce scot in evidenta latura panala a activitatii acestor oameni de rahat pe care lumea ii cunoaste indeobste sub numele de politicieni. As vrea sa vad si eu articole in presa despre returnari ilegale de TVA, despre licitatii trucate, despre preturi nesimtite practicate de firmele ce au contracte cu primariile, despre cine se afla uneori in spatele acestor firme, despre cheltuieli inutile din bugete publice si despre beneficiarii acestora samd.
Daca mergi la o conferinta de presa si mananci fursecuri in timp ce dai din cap aprobator la orice cacat scos pe gura de catre presedintele, primarul, senatorul sau fitecine alt politician, nu te poti numi ziarist. Nici macar daca scrii(dezaprobator) despre oi pe dealuri sau pavele amplasate inutil nu poti sa te numesti ziarist.
Ziaristi adevarati sunt cei care incearca sa demonstreze de ce locul unui anumit om nu este intr un birou oficial ci mai degraba intr o puscarie de stat.
Pentru chestiuni de acest gen au murit impuscati (Doamne pazeste!)ziaristi in Rusia sau in tarile fostei Iugoslavii in ultimii ani. Acei oameni au avut intr adevar curaj si si au facut meseria asa cum trebuie.
Asa ca pana sa va considerati condeier incomod la modul adevarat, dumneavoastra si altii, mai trebuie sa curga multa apa pe Suceava.
Si macar cativa din acestia pe care dumneavoastra ii numiti „cimpanzei” sa ajunga acolo unde le este locul. Adica la puscarie.
Bine zis! Oricat ar crapa maseaua dupa publicitate ,nimic nu justifica odele gretoase care apar zilnic in presa locala,adica sub glazura de vorbe si coaja de independenta mimata e un kkt care isi va etala mirosul peste nu prea mult timp – sa speram. Atunci multi vor face pe dizidentii si vor invoca jumatati de fraze uitandu-le intamplator pe celelalte,barfe susotite pe la fursecuri,pe la cumetrii,vorbe de duh spuse prin somn,amfibologii intentionale adresate unor sfertodocti ca sa nu priceapa fara translator,etc.
Astazi toata presa locala e plina de anuntul bombastic,facut pe fondul unor succesuri pe calea reformei,ca toata floarea pedelista va candida din nou,ca sa ne fericeasca in continuare; n-aveam nici o indoiala ca va fi asa,nici un ziarist serios („condeier”) nu a intrat in fondul problemei ,ca ar fi material de rânit ca in grajdurile lui Augias. E mai bine la fursecuri,nu?
De pilda,in problema restituirii padurilor: cum o sa aquieseze domnu’ Flutur cand din padure iese banul en -gross ca sa fie cheltuit en – detail in campania electorala iar padurarii sunt agentii electorali ai pedele,cu rezultate notorii (transportul alegatorilor cu microbuzul la urne,baterea obrazului,etc) ? Cum o sa se bage cineva peste vamesi,politisti de frontiera,servicii,cand rostul lor este sa asigure etnobotanicele populare,fumul pentru popor si banii pentru partid? A intrebat vreun ziarist fruntas de ce nu se trece la capturile de tigari peste faza de faeton si sacosa?A spus vreun ziarist de investigatii ca acesta este planul,amanarea – daca nu este posibil altfel – restituirii padurilor pana in 2012 apoi mai vedem noi ??
Sa nu fim prea aspri – e bine si cu presa virtuala,cu blog-urile,ca mai scapa cate ceva… Atata doar ca lelea Safta cand discuta cu lelea Mafta nu citeaza de pe blogul lui Sandrinio Neagu ci din urmasele raposatului Zori Noi.
Fiul unui tovarăş executant de drumuri şi poduri de la Iaşi se plângea unui cunoscut de-al meu că lu’ tat’su, pentru un drum ce urma să se facă în judeţul Suceava, stăpânirea portocalie i-a cerut să sară cu un parandărăt de multe milioane de dolari.
În altă ordine, ce vorbim noi aici, ce condeieri? Avem foarte mulţi scribălăi şi câţiva pamfletari. Cei din urmă sug bine din banul public cu voia stăpânirii după aşa zisele licitaţii bla bla. Un om care caută ceva şi publică, niciodată în ziar, care e aservit până la nivel de detepist, poate pe blog şi deranjează, ăla va zbura automat din redacţia fiţuicii. Vezi cazul Zară. De supt sug toţi din presă care sunt pe politic. Aveam o listă pe undeva, o voi aduce la zi şi o voi publica când o să am chef. Până atunci rămânem la vorbele nemuritorului Sergiu Rusu care a fost o dată la Cernăuţi şi a zis că e în Mica Veneţie, probabil a nimerit când erau inundaţii şi apoi şi-a dat cu părerea despre maşinile colegilor săi de pe politic: „Noi ăştia de pe poliţie şi crime avem nişte cazane de câteva sute de euro, ăştia de pe politic au toţi maşini de câteva zeci de mii de euro.”