Shares

Joi seară s-a anunţat concertul celor de la T-Jazz la disco Vox. Colegul meu, Mugur, avea de ales între a privi cum se bombardează cei doi mari candidaţi la preşedinţia României, a „savura” meciurile împiedicaţilor noştri în Europa League sau evenimentul muzical mai sus amintit.

Fiind un iubitor al muzicii de calitate şi nu un microbist, cu atât mai puţin împătimit de politică, a ales să participe la concertul trupei T-jazz.

Au cântat în deschidere o trupă care reproduce rock cu piese gen System of a Down, şi altele cunoscute în anii de liceu a generaţiei actuale. Apoi au venit la rând “monştrii sacri”, daţi-mi voie să-i numesc aşa, pentru că le-au dat o lecţie de muzică celor dinaintea lor şi au avut o prestaţie muzicală puţin spus impecabilă. Apariţia unei soliste vocale, anume Oxana Şameschin, o tânără frumoasă şi cu o voce imbatabilă, a fost surpriza plăcută. La fel ar putea fi catalogată şi apariţia lui Daniel Dragomirescu la bas, (şi nu oricum, pentru că a cântat de a înlemnit publicul) eu l-am văzut până aseară cântând doar la chitară.

concert t jazz

Au fost cântate piese ca: Amazing Grace, finalizată cu un duet de solo-uri mai întâi la bas. Apoi, „domnul profesor”, cum e ştiut mulţi anume Marius Vrânceanu, a arătat că ştie a mânui chitara în mare fel. Au mai urmat printre altele (nu mi le amintesc chiar piesă cu piesă), All Blues, Mash che nada, My favorite things, Can’t take my eyes of of you, Power la care iarăşi combo-ul chitară-bas ne-a încântat câteva minute cu un solo de nota zece. Cameleon, piesă în care Lucian Rusu a arătat ce se poate face cu tobele, o melodie grea dar foarte bine reprodusă şi trăită la maxim atât de membrii trupei cât şi de public.

Publicul a fost receptiv, chiar dacă genul muzical nu e foarte uşor digerabil pentru necunoscători, locurile au fost toate ocupate şi, foarte interesant, mare parte dintre tinerii care veniseră cel mai probabil să-i susţină pe colegii lor care au cântat rock în deschidere, s-au întors din drumul spre ieşire parcă hipnotizaţi de muzica ce a urmat şi au stat până la final ţinuţi în priză de aceşti maeştri locali. Din păcate, aceşti artişti nu sunt mai mult mediatizaţi şi încurajaţi de un public mai numeros, cu toate că o merită cu prisosinţă.