E.On. Sau cum să plătești pentru a fi umilit

Să dai bani pentru dreptul de a fi umilit. Asta pare să fie deviza după care se ghidează cei de la E.On în relația cu sucevenii. Cozile imense de la sediul instituției spun totul despre modul cum această societate știe și înțelege să-și respecte clienții de pe urma cărora are câștiguri extrem de frumoase. Iar situația nu este una singulară, generată de zilele libere din perioada sărbătorilor. Pare să fi devenit o obișnuință ca oamenii să meargă la sediul instituției și să aștepte ore în șir pentru a-și rezolva problemele. Asta nu pare să-i afecteze în vreun fel pe cei de la E.On. Oricum, nesimțirea este la cote maxime și nu am văzut pe nicăieri vreo scuză din partea instituției. Totul ca de la stăpân la slugă, nu ca într-un parteneriat cum ar trebui să funcționeze relația client-firmă. Dar asta pentru că își permit. Într-o altă țară erau de multă vreme puși la colț. Nu cred că în Germania, țara lor de origine, și-ar permite să acționeze, mai bine zis să-și bage picioarele, ca în România. Rușinos și nedemn modul în care E.On a înțeles să se comporte cu clienții, cel puțin la nivel de Suceava. Pe vremea când acest serviciu nu era privatizat și se afla încă sub aripa statului, șefii mai puteau fi trași de ureche de Prefectură sau de Guvern. Acum, nimeni și nimic nu-i mai atinge pe cei care se cred Dumnezei peste energia electrică.