Shares

Pe diferite căi, în special dinspre clerul din zonă, se dorește inocularea ideii că oamenii din Bucovina sunt mai credincioși ca semenii lor de prin sudul României, și acesta e doar un exemplu care nu trebuie generalizat. Dacă mai punem la calcul o altă cutumă, și anume că bucovinenii sunt ”cei mai viteji și drepți dintre moldoveni” (scuze lui Herodot pentru parafrazare), o să avem o imagine poate mai realistă a unei mândrii de sine care nu își are rostul. Dar, să revin la punctul de plecare. Pentru că am fi credincioși mai intens ca alți români am fi și apărați mai bine în fața naturii, a lui Dumnezeu, până la urmă. Cred că lucrurile trebuie privite un pic diferit, în sensul că suntem egali cu toții în fața naturii, fie că locuim în Bucovina, Dobrogea, Oltenia sau Banat. Nu cred că oamenii din Dolhasca, Poiana Micului, Ipotești, Stulpicani și celelalte în care a bătut grindina și au venit puhoaiele sunt pe un plan inferior al credinței față de cei din Siminicea, Frătăuți sau Broșteni, unde până acum totul e în limitele normalului. Totul se reduce la schimbările climatice din ultimii ani, care din păcate își continuă mersul imperturbabil. Iar numărul revărsărilor furioase ale naturii crește și mătură tot mai multe culturi, locuințe sau bunuri. Iar anii care vor veni nu văd cum să aducă o îmbunătățire de genul lamentărilor gen ”zăpezile de altădată” sau ”ploile de vară liniștite”. Nu. Acestea par fenomene care pentru copiii noștri vor fi doar povești, iar realitatea este aceea că orice ploaie ”de vară”, iscată la 23-24 de grade Celsius, și nu la 35 de grade Celsius, poate deveni un adevărat potop. Revenind la credință, poate nu ar fi rău să fim mai buni și mai toleranți unii cu alții, iar biserica ar trebui să-și asume această muncă sisifică și să nu se mai ascundă în spatele dogmelor învechite.