În bârlogul lui Stalin
Stalin, temutul lider sovietic al secolului trecut, a marcat samavolnic istoria românilor, dar mai cu seamă a oamenilor din Bucovina, Basarabia şi Ţinutul Herţei.
Detestat şi înfierat chiar la el acasă după moartea produsă acum mai bine de 60 de ani, Stalin are propriul muzeu, în localitatea unde s-a născut şi de unde a plecat să nenorocească milioane de oameni.
La Gori, oraş aflat în Georgia, am ajuns de la Tbilisi. Cum trenurile erau o raritate spre Gori, am mers în autogara din Tbilisi. Se părea că suntem logodiţi cu ghinionul, pentru că microbuzul care se afla parcat la peronul cu plecare spre Gori era deja plin.
Uluirea nu a durat decât două minute, pentru că imediat am fost racolaţi de un soi de „şoarece” de maxi-taxi, care ne-a condus lângă autogară într-un mijloc de transport care pleca fix spre Gori. Am primit şi biletele de drum, adică o foaie de hârtie pe care erau trecute numerele 2, 3, 4 şi 5, aferente celor patru persoane din grupul nostru.
După încă vreo 15 minute de aşteptare, microbuzul s-a umplut şi am plecat spre Gori, unde am ajuns în jurul prânzului după ce am parcurs cea mai mare distanţă pe autostrada care duce spre Marea Neagră.
Am intrat într-un oraş tern, aşa cum a transformat Stalin întinse teritorii care au intrat sub influenţa sovietică la finele celui de-Al Doilea Război Mondial.
Clădirea muzeu dedicată lui Stalin se află în zona centrală a oraşului şi nu are cum fi ratată, pentru că reprezintă cea mai importantă atracţie turistică din Gori, alături de o cetate veche aflată pe un deal şi de unde se deschide o privelişte de ansamblu asupra oraşului.
O statuie a liderului sovietic se află în exteriorul clădirii, la fel cum o alta îi întâmpină pe vizitatori la urcarea scărilor din muzeu.
Tot afară se mai găseşte şi o reconstituire a casei în care s-a născut Iosif Visarionovici Dugaşvili, cel ce avea să-şi ia ulterior numele de Stalin. O casă care poată fi văzută doar din exterior, şi pentru care nu bag mâna în foc că ar fi 100% similară cu cea în care a copilărit liderul sovietic.
Muzeul în sine este unul specific perioadei comuniste, în care nu s-a investit mai nimic pentru a-l aduce în pas cu tendinţele moderne. Vizitatorii pe care i-am întâlnit la muzeu puteau fi număraţi pe degete, asta poate şi datorită faptului că nu are parte de promovare, iar personalul se descurcă în relaţiile cu vizitatorii preponderent în limbile rusă şi georgiană.
În muzeu se găsesc fotografii, ziare şi însemnări adunate de-a lungul vremurilor. Poţi afla despre ascensiunea lui Stalin, dar şi despre chinurile pe care acesta le-a suportat în perioada ţaristă, inclusiv despre deportările suferite şi evadările sale repetate.
Anecdotă sau adevăr, se spune că mama lui Stalin a mers într-una din zile să-l viziteze pe acesta la Moscova. Pe drum a observat fotografii care-l preamăreau pe fiul ei, iar în momentul în care l-a întâlnit l-ar fi întrebat: „Maică, ce eşti tu în ţara asta?”, la care Stalin i-a spus: „Mamă, ştii eu sunt un fel de ţar”. Replica a fost una de poveste: „Mai bine te făceai preot”, asta în contextul în care Stalin a urmat cursuri de teologie şi dacă se ţinea de şcoală avea şansa de a îmbrăca haina preoţească. Poate era mai bine pentru omenire.
Pe pereţii din muzeu mai pot fi observate imagini în diferite ipostaze, inclusiv una în care apar Lenin şi urmaşul său la conducerea URSS, Stalin, dar şi alte crâmpeie din viaţa politică a omului plecat din Gori pentru a conduce un imperiu.
Într-una din încăperi este reprodusă şi camera de lucru de la Kremlin a lui Stalin, inclusiv cu uniformele militare şi cizmele pe care acesta le-a purtat. E un loc care acum nu produce nici un fior, dar care acum şapte decenii făcea să tremure popoare întregi.
Periplul prin bârlogul lui Stalin l-am încheiat tot în exteriorul muzeului, acolo unde se află vagonul cu care liderul sovietic avea obiceiul să călătorească prin imensul imperiu pe care-l conducea.
Aici pot fi văzute dormitoarele, băile, bucătăria, dar şi micul salon în care aveau loc consiliile de stat, masă de la care s-au luat probabil sute de decizii care au schimbat viaţa unor întregi comunităţi, de cele mai multe ori în sens negativ.