Mă înclin în fața eroilor de acum 30 de ani. Ei ne-au dat dreptul de a vorbi liber

21 decembrie este ziua în care România s-a schimbat. Și nu pentru că era echinocțiul de iarnă, ci pentru că oamenii au simțit, au crezut și au considerat că regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu nu mai putea fi tolerat. Din păcate, schimbarea acelui regim nu a fost una pașnică, așa cum s-a întâmplat în celelalte țări din Europa de Est. În evenimentele din 1989 au murit oameni, iar alții au fost răniți. Eu vreau să le aduc modestul meu omagiu pentru sacrificiul lor și cred că acest mic gest poate fi multiplicat pentru mii, zeci de mii, sute de mii și milioane de români. Fără sacrificiul acestor oameni eu nu aș fi putut scrie azi liber, dar nici voi nu ați fi putut să mă criticați. Justificat sau tendențios. Chiar nu mai contează. De 30 de ani avem libertatea de exprimare. Știm să o folosim? Suntem mai buni ca acum trei decenii? Chiar nu știu. Cert este că peste o mie de români au murit pentru ca noi să putem vorbi liber. Bine sau prost. Academic sau agramat. Dar vorbim. Și nu ne bagă nimeni pumnul în gură. Poate asta e cea mai mare victorie a ceea ce s-a petrecut acum 30 de ani. De aceea, mă înclin și le aduc umilul meu omagiu oamenilor care în decembrie 1989 au crezut în libertate și s-au jertfit pentru ea. Sper să fim cu toții mai buni, mai raționali și să credem în noi, în spiritul unei nații care tinde să nu mai fie.