O stare de normalitate

Titlurile de ieri şi de astăzi spun aproape la unison dezastru la bacalaureat.

Eu cred însă că este vorba doar de o stare de normalitate şi nimic mai mult. Am şi argumente în acest sens. În primul rând, şcoala este o oglindă fidelă a societăţii româneşti, iar când totul merge pe dos ar fi fost culmea ca învăţământul să fie pe dos.

De vreme ce mulţi dintre profesorii valoroşi au ieşit la pensie sau au plecat prin străinătate, ce pretenţii poţi avea? Locul lor a fost luat de dascăli slab pregătiţi, unii dintre ei reuşind să se facă de ruşine pe la examenele de titularizare cu note de 1, 2 sau 3, iar într-un final obţinând posturi de suplinitori, din care, nu-i aşa?, se dau cunoscători în faţa elevilor.

Mass media promovează non-valorile, maneliştii analfabeţi, fotbaliştii care faultează limba română şi orice regulă de bun simţ şi curvele al căror singur merit este acela de a se fi cuplat cu nişte oameni cu bani fiind punctele de referinţă pe la toate televiziunile.

Tinerilor li s-a inoculat ideea că pot obţine luna de pe cer fără să muncească. Şi nu oricum, ci într-un timp record şi fără să-şi bată capul prea mult cu şcoala.

Altele sunt valorile după care oamenii se ghidează în ziua de azi, dovadă că puşcăriile devin tot mai neîncăpătoare. Tineri, printre care şi mulţi elevi, aleg să se apuce de trafic de droguri, ţigări sau clonări de carduri pentru a avea resursele financiare unei vieţi de huzur.

Acum vreo 10 ani ştiu că lipsa unui loc de muncă era o preocupare şi pentru tineri. Paradoxal, această nu mai este o prioritate pentru noul val, şi asta în ciuda crizei economice de care ne agăţăm ca o scuză la orice pas.

Eu cred că rezultatele de la bacalaureat reflectă exact unde anume ne aflăm în acest moment. Iar dacă nu facem eforturi cu toţii pentru a schimba ceva situaţia va fi şi mai critică. Poate că asta îşi şi doreşte mâna de oameni care conduce România, să aibă în spate o masă de manevră caracterizată de prostie.