Shares

Alegerea lui Aurel Olărean în calitate de primar al municipiului Rădăuţi echivalează cu un cataclism ale cărui efecte se resimt deja, iar semnalele arată că în viitorul apropiat, asta însemnând 1-2 ani, nu se va schimba nimic în bine.

Ultima şedinţă de Consiliu Local este o mostră elocventă despre ce înseamnă să blochezi activitatea unui întreg oraş. Din cele 19 puncte de lucru de pe ordinea de zi, 17 au reprezentat proiecte de Hotărâri de Consiliu Local. Dintre acestea, 16 au fost iniţiate de primarul Olărean, iar unul de un grup de consilieri, respectiv Iulian Băncescu, Mihai Frunză şi Ioan Bota, toţi de la PSD, Dumitru Mihalescul, de la PD-L şi Dorin Vataman, de la PNŢCD.

Ce credeţi că s-a întâmplat? Singurul proiect care a trecut a fost cel iniţiat de grupul de consilieri. În rest, toate proiectele puse în discuţie de edilul din Rădăuţi fie au fost respinse, fie consilierii au votat împotriva introducerii lor pe ordinea de zi.

Potrivit documentelor oficiale, se pare că singurii care îl mai susţin necondiţionat pe Aurel Olărean sunt trei dintre colegii săi din PD-L, respectiv Daniel Hrenciuc, Vasile Constantin Lazăr şi Dorin Ţibeică. Aceştia au votat de fiecare dată, la ultima şedinţă de Consiliul Local Rădăuţi din 14 septembrie 2010, în favoarea primarului. Voturile lor nu au fost suficiente pentru a schimba ceva, aşa încât Aurel Olărean a pierdut definitiv lupta cu Deliberativul din Rădăuţi.

Şi după mai multe lupte în care Aurel Olărean a reuşit să schimbe câţiva viceprimari, consilierii din Rădăuţi au ajuns la concluzia că singurul care trebuie pus la zid nu este nimeni altul decât edilul şef. Această coaliţie încheie practic procesul de izolare politică şi administrativă a lui Aurel Olărean, iar tot ce se va întâmpla de acum încolo în Rădăuţi nu va fi decât un joc de-a şoarecele şi pisica, cu primarul pe post de fugărit.

Eu cred că Olărean a pierdut un război în care s-a crezut Napoleon, iar viitorul său ca politician în Rădăuţi este compromis total, de vreme ce nu mai are sprijin de nicăieri. Mai grav este că din aceste dispute au avut şi au de suferit numai oamenii simpli, puşi să stea fără căldură şi apă caldă sau nevoiţi să se plimbe pe plaja cu nisip din parcarea centrală a oraşului, asta ca să amintesc doar două din isprăvile „epocii” Olărean.