Shares

Ploaia şi burniţa s-au făcut stăpâne peste oraş. Noroiul a devenit parte din prezentul nostru. Cotidianul blestemat de care nu ştiu când vom scăpa. Sau dacă vom scăpa.

Diferenţele între un cătun uitat de lume şi municipiul Suceava sunt aproape insesizabile. La sat ştii că nu e bine să mergi printr-un anumit loc când plouă pentru că e noroi. În Suceava nu ştii asta. De fapt ar trebui să ştii. Pentru că de luni bune oraşul nu mai e oraş, iar asfaltul e noroi.

Ni se bagă pe gât obsesiv chestia cu lucrările care trebuie făcute pentru modernizare şi un confort ulterior. Sincer să fiu m-am săturat să aud scârţâitul flaşnetei care numai muzică nu se cheamă. Vreau să trăiesc şi eu normal în oraşul unde îmi plătesc taxele şi impozitele în mod corect şi la zi.

Mizerie pe Strada Tipografiei

Nu cred că e doar dorinţa mea. E dorinţa tuturor celor peste 100.000 de oameni ai oraşului. Fie că locuiesc în Burdujeni, Iţcani Obcini, George Enescu, Zamca sau Centru.

Consiliul Local poate propune şi schimba cu succes denumirile cartierelor, în George Glodescu, Centrul Noroiului, Obcina Mizeriei, Zamca Groapă, Iţcani Cătun sau Burdujenant.

Propunerile ar trece fără probleme, iar oamenii ar şti măcar că oraşul lor a devenit sat, iar taxele şi impozitele au scăzut. Nu ar mai fi nemulţumiţi, iar din banii economisiţi fiecare familie şi-ar putea cumpăra câteva perechi de şoşoni.

Iar dacă Bacovia ar trăi… . Şi-ar repudia operele scrise acum mai bine de jumătate de secol şi ar străluci din nou în toamna plumburie şi noroaiele Sucevei. Ar avea toate şansele să câştige un Nobel pentru literatură din descrierea oraşului-sat Suceava.

Mizerie pe Bulevardul Stefan cel Mare

Mizerie la autogara

Mizerie in centru