Ouşoru, un munte care te stoarce de energie
Poate pare paradoxal, dar pe vârful Ouşoru de lângă Vatra Dornei am reuşit să ajung doar iarna, şi, dacă nu mă înşel, de fiecare dată în luna ianuarie.
Nu a făcut excepţie nici 2017, când în a doua zi am purces la drum spre acest munte, unul care nu surprinde la prima vedere, dar care scoate untul din tine.
Iar ieri, drumul a fost şi mai dificil pentru că zăpada căzută destul de serios trecea binişor de jumătate de metru în anumite locuri. Iar pentru a rupe această zăpadă a fost nevoie de muncă, în lipsa unor antemergători.
De fapt, e posibil ca în urmă cu 2-3 zile pe traseu să mai fi trecut cineva, dar vântul care sufla cu putere acoperea în scurt timp orice urmă. Mie şi colegului de drum ni s-a întâmplat ca chiar după două ore să nu mai vedem propriile urme, aşa încât e lesne de înţeles de ce Ouşoru nu se va lasă uşor de cucerit, mai ales pe timp de iarnă.
Drumul nostru a plecat din Gara Vatra Dornei Băi, cu puţin înainte de ora 9.00, când temperatura de afară era undeva la minus 18 grade Celsius. Senzaţia la coborârea din tren a fost aceea că ni se lipesc nările.
Am lăsat rapid în urmă oraşul încă amorţit, am urcat Runcul şi imediat am văzut un grup de 4 căprioare, atrase de fânul lăsat de silvicultori pentru a le ajuta în condiţiile acestei ierni deloc blânde din bazinul Dornelor.
Pe un traseu pe care se vedeau doar urme de animale am continuat să mergem până în locul unde Ouşoru se vede în toată splendoarea sa. Am oprit pentru o gură de ceai şi câteva fotografii şi am continuat să înaintăm.
Am trecut prin adevărate tuneluri formate din conifere pline de zăpadă, în peisaje de basm pe care doar natura ştie să le plăsmuiască. Am ajuns apoi la stâna de unde Ouşoru se vede ireal de aproape, dar care te seacă de energie.
Pas cu pas, prin zăpadă mare, am reuşit să ajungem pe ultima turnantă. Am rupt zăpada prin rotaţie şi cu mari eforturi ne-am atins obiectivul. Vântul puternic nu ne-a lăsat prea mult timp pentru a admira peisajele, aşa că am făcut cale întoarsă.
Am întâlnit pe drum un temerar din Bistriţa care avea acelaşi obiectiv, Ouşoru, şi care nu şi-a ascuns încântarea pentru că am fost primii pe traseu. Ne-am urat succes şi ne-am continuat drumul, reuşind să ajungem înapoi în Vatra Dornei după circa 8 ore solicitante.
Pentru cei care nu sunt pregătiţi şi nu au echipament corespunzător, Ouşoru nu este un munte care poate fi abordat pe timp de iarnă. Totuşi, este un munte pe care merită să ajungi.