Shares

În România e pace, dar una aparentă. În realitate, asistăm la un război crâncen, în care cuvântul a fost transformat în glonțul perfect. Un glonț care nu seamănă moarte, ci ceva mult mai grav pe termen lung. Este vorba de discordie, iar dacă această sămânță va prinde a rodi, și din păcate cred că a ajuns nu doar lăstar ci aproape un copac, vom pierde cu toții pe termen lung. Constat cu amărăciune că Biserica Ortodoxă Română este parte a acestui război mediatic. De câteva zile, a apărut o adevărată polemică între gazetarul Cristian Tudor Popescu și o parte din oamenii de la vârful bisericii. Totul a plecat de la pelerinajul de Sf. Dumitru și declarațiile contradictorii ale guvernanților cu privire la oportunitatea și prezența credincioșilor din afara Bucureștiului la acest eveniment religios. Ei bine, în loc ca spiritele să se calmeze s-a ajuns la o escaladare zic eu fără precedent în care au fost implicați Patriarhul Daniel, gazetarul Cristian Tudor Popescu, purtătorul de cuvânt al BOR și, mai nou, Episcopul Hușilor, PS Ignatie. Firește, fiecare vine cu argumente pentru a-și apăra punctul de vedere, dar în final nu iese decât o mare bălăcăreală, tipic românească. Intrăm tot mai adânc într-o mocirlă, din care mi-e teamă că nu vom ieși niciodată. Mi-aș dori, mai cu seamă din partea înalților clerici, să văd semnale și mesaje de pace și armonie. Mă întreb de ce Papa Francisc și oamenii de la Vatican poartă mască de protecție și încurajează oamenii să o facă și la noi este taman pe dos? În vremuri atât de tulburi, rolul Bisericii Ortodoxe Române ar trebui să fie unul de mediere și nu de incitare a spiritelor. Altfel, vântul plantat se va transforma în furtună, iar furtuna va deveni uragan. Iar când uraganul se va porni va mătura totul în cale și atunci vom constata că, de fapt, am pierdut cu toții.