Recidivist
Marţi a fost o nouă zi de munte. Dar nu de plimbare, ci de muncă. O acţiune pe care mi-am asumat-o şi o fac de fiecare dată cu mare plăcere.
Ca şi data trecută, am fost la refăcut marcaje în munţii Călimani. De această dată pe traseul comun cu cerc roşu şi cerc albastru, de la Schitul 12 Apostoli până la 12 Apostoli.
A fost o misiune în doi, împreună cu şeful Serviciului Salvamont Suceava, Voicu Raia, căruia îi mulţumesc pentru că mă acceptă la astfel de activităţi.
Chiar dacă jos vremea nu părea foarte prietenoasă, în momentul în care am ajuns la schit lucrurile arătau cu totul altfel. Marea alpină care se întindea peste Neagră Şarului ne indica o vreme bună. Şi aşa a şi fost timp de patru ore cât am fost în „misiune”.
Am gustat un pic din afinele şi merişoarele care se găsesc din belşug pe munte, iar apoi echipaţi cu cutiile de vopsea, un spray tot pentru vopsit, două perii pentru refacerea marcajelor şi una de sârmă pentru a pregăti drumul am purces la muncă.
Doborâturile din ultima perioadă au creat o serie de blocaje prin pădure, dar nu atât de serioase încât să impună o reconfigurare a traseului, iar drumul este destul de evident pentru a te putea rătăci.
Deşi Voicu spunea că e un traseu destul de circulat, în drumul dus-întors nu am întâlnit decât culegători de ciuperci. E drept, parte dintre turiştii acestui traseu, care durează o oră, provin din rândul celor care vin şi se cazează la schit, iar acum nu prea am văzut mişcare.
După ce iese din pădure, traseul merge pe un platou cu jnepeniş, iar spre finalul coamei apar în faţă falnicii 12 Apostoli. E o altă privelişte faţă de cea dinspre traseul tematic care pleacă din apropiere de Gura Haitii, una care merită văzută.
Traseul îşi urmează cursul pe curba de nivel, alternând zonele cu vizibilitate cu cele care traversează pădurea. În final, rezervaţia şi stâncile de la 12 Apostoli ţi se înfăţişează în toată splendoarea.
Revenind la acţiunea de refacere a marcajelor turistice, vreau să cred şi chiar sunt convins că împreună cu Voicu am făcut o treabă bună.
E adevărat, pe traseu sunt şi marcaje mai vechi, încă suficient de vizibile, unele dintre ele la distanţe foarte apropiate, astfel încât riscul de a nu ajunge la destinaţia propusă este mic spre inexistent. Dar, la munte, nu trebuie subestimate niciodată „capacităţile” vreunui turist exotic şi atotştiutor.
Una peste alta, sper să nu-i fi fost „păgubos” lui Voicu. Dar asta voi afla dacă voi mai fi chemat pentru astfel de acţiuni.
Iar mie, nu-mi rămâne altceva decât să vă invit în Călimani. Un sanctuar de frumuseţe şi linişte.
