Saturația de ucraineni
Există un sentiment care se adâncește puternic și rapid în societatea românească, iar Suceava nu face excepție, vizavi de modul cum sunt percepuți ucrainenii și mai ales de modul în care aceștia se comportă. Am observat că aproape la fiecare material care îi vizează pe vecinii noștri apar numeroase comentarii negative. Am selectat trei din aceste comentarii și le redau mai jos:
”Să meargă pe unde au mers înainte de război, că deja fac pe șefii pe la noi în țară huuuo gunoaiele dracului”
”Pe front au rămas cei săraci, cei bogați au plecat stau la pensiuni și se distrează!”
”Nu mai putem scăpa de râia asta de ucraineni care ne distrug drumurile și casele de la drumuri, ne omoară oamenii prin nerespectarea regimului de circulație, ne blochează drumurile și ne vând cereale cu chimicale neverificate de nimeni”.
Cam în același ton sunt majoritatea opiniilor din piață, indiferent dacă este vorba de discuții libere sau opinii asumate prin postări în mediul online. Iar situația nu văd cum s-ar putea schimba, sau mai bine zis nu văd ce ar înclina pentru ca oamenii să-i perceapă altfel pe ucraineni. Războiul nu mai produce nici un fel de compasiune printre români, iar tot ceea ce a rămas este această aversiune care crește de la o zi la alta. E foarte adevărat că nici ucrainenii nu au făcut nimic pentru a se umaniza în relațiile și în modul de comportament cu românii. Senzația generală este că se comportă ca niște persoane cărora le datorăm totul și care au doar drepturi și nici un fel de obligație.
Credeți că există șanse de normalizare a acestei relații, colaborări sau cum vreți voi să o numiți între noi și poporul vecin?
