Shares

De o bună bucată de vreme asist la un fenomen care mi se pare extrem de grav.

Este vorba de englezirea limbii române, un obicei prost care ne poate aduce doar deservicii. Pe de o parte ne batem cu pumnii în piept cu diferite ocazii cu deştepăciunea şi înţelepciunea poporului nostru, iar pe de altă parte uităm tot ce ţine de cultura, tradiţia şi limba noastră.

Poate cel mai grăitor exemplu de snobism este pe 1 Decembrie, de Ziua Naţională a României, când televiziunile, radirourile şi ziare ne bombardează cu ştiri despre români, oameni care umblă cu steaguri tricolore peste tot şi colcăie de românism.

În restul celor 364 de zile din an, dăm cu mucii în fasole în mod sistematic. Bunăoară, în România nu se organizează Ziua Alergării, ci Running Day. Futu-i mama ei de treabă (trebuia să spun ceva cu fuck?) dacă asta înseamnă că trăim în România. Măi ăştia care vă ascundeţi în spatele unor acţiuni altfel lăudabile, să ştiţi că şi limba română este parte componentă a manifestării. Iar faptul că o uitaţi în detrimentul unor cuvinte de import, dar care există în Dicţionarul Explicativ al Limbii Române mă face să vă dispreţuiesc.

Şi prin Suceava s-a organizat BizzBike-Bussines pe Bicicletă, o tâmpenie încă din titlul acţiunii, dar care putea fi tradusă foarte simplu în românescul, de exemplu, Oameni de afaceri pe bicicletă.

work-shop

 

Nu mai spun că diferite firme sau instituţii publice organizează acţiuni care se adresează angajaţilor sau altor persoane interesate de un anumit subiect de acum celebrele work shop-uri. Bine, bine măi românilor cu acte-n regulă ce sunteţi voi, în vocabularul limbii ţării voastre materne există expresia atelier de lucru.

Nu prea înţeleg de unde şi de ce atâta prosteală fără rost. Ce, credeţi că dacă plecaţi din România în altă parte ăia de acolo se vor da pe spate să ne înveţe limba. În plus, eu cred că păstrarea limbii române ar trebui să fie lege naţională, iar orice manifestare publică în care să apară termeni străini (cu anumite excepţii, cum ar fi un eveniment internaţional care trece şi prin România) trebuie interzisă.

Iar în acest context nu pot uita un exemplu invers. La începutul acestei luni am participat la Congresul Eminescologilor de la Chişinău. Acolo erau un cetăţean turc şi un altul chilian, ambii iubitori de Mihai Eminescu. Ei bine, acei oameni ştiau limba română şi l-au tradus pe Mihai Eminescu din română în turcă, respectiv spaniolă. Şi nu i-am auzit pe nici unul dintre ei măcar încercând să folosească vreun termen în engleză.

 

Sursa foto: www.workshopwork.tumblr.com