Shares

Înainte de Crăciun am vizitat trei capitale europene: Budapesta, Viena şi Praga. M-a surprins neplăcut globalizarea, un flagel care va ucide încet-încet personalitatea naţiunilor Europei.

În toate cele trei oraşe am găsit târguri de Crăciun. În unele capitale la fiecare colţ de stradă, cum ar fi Viena, în altele ceva mai rare.

Dacă nu aţi fost niciodată să ştiţi că seamănă cu se întâmplă prin Suceava, evident păstrând dimensiunile, atât în privinţa numărului de comercianţi şi turişti, cât şi în privinţa ordinii şi curăţeniei.

Fie că am auzit vorbindu-se ungureşte în jurul meu, fie că era vorba de germană sau cehă, prin târguri nu era mare diferenţă.

Turtă dulce, vin fiert cu scorţişoară, cârnaţi, decoraţiuni pentru bradul de Crăciun şi suveniruri cu iz mai mult sau mai puţin naţional.

În schimb, aglomeraţie maximă. O mulţime de curioşi autohtoni sau de te miri unde se înghesuie pe la toate tarabele. Ninsoarea curge din cer, iar căciuliţele se vând pe bandă rulantă deşi costă de la 10 euro în sus. Mirosul de scorţişoară te doboară, iar vinul fiert încălzeşte oasele îngheţate de frigul pătrunzător pe care l-am prins în acele zile. E veselie şi voie bună, iar atmosfera de sărbătoare e întreţinută de formaţii sau artişti locali.

Dacă la Budapesta şi Praga nu am auzit prea multe cuvinte în româneşte, la Viena mai aveam un pic şi spuneam că nu am plecat din ţară. Din stânga, din dreapta, din faţă sau din spate, din toate direcţiile auzeam replici ale conaţionalilor. Viena a devenit locul de pelerinaj al românilor înainte de Crăciun, şi nu numai.

A, să nu uit castanele, care se vând, cum altfel, în fiecare târg de Crăciun. Diferă doar preţurile, la Budapesta în jur de 1,5 euro pentru 100 de grame, iar la Viena aproape dublu.

Cam aşa arată, pe scurt, târgurile de Crăciun din Budapesta, Viena şi Praga. Fără diferenţe majore între ele, iar dacă lucrurile vor evolua în aceeaşi direcţie chiar nu va mai conta dacă ne aflăm în Estul, în Centrul sau în Vestul Europei.