Shares

După Transfăgărăşan, România are o altă rută montană de mare înălţime care încântă privirea şi le dă ameţeli celor slabi de înger.

Este vorba de Transalpina, sau Drumul Regelui cum i se spunea în trecut.

Pentru cei care nu ştiu, Transalpina are peste 100 de km lungime şi pleacă din Novaci, judeţul Gorj, şi se termină la Sebeş, în Alba. Partea cea mai spectaculoasă este imediat după ce ieşi din staţiunea Rânca şi îţi continui drumul spre cota 2.100 de metri altitudine.

Urcuşul strâns şi abrupt, curbele dese şi munţii care îţi apar în faţă îţi creează impresia că mergi direct spre cer. Şoseaua, de o calitate foarte bună de la un capăt la celălalt, este turnată recent, iar maşinile firmei de construcţie care a câştigat licitaţia pentru modernizarea acestui drum se puteau vedea urcând şi coborând Transalpina.

Mai e de lucrat la parapeţii de protecţie, şi dacă ar fi după mine ar fi necesare câteva parcări unde turiştii să poată opri pentru a admira priveliştea.

Dar nu vreau să fiu cârcotaş, aşa că vă spun că sus, în cel mai înalt punct al său, Transalpina este un adevărat acoperiş asfaltat al României. Un loc de unde poţi privi în voie şi muntele şi cerul, şi dacă nu te saturi poţi să o iei de la capăt.

Este un peisaj desprins din filmele celor de la National Geographic şi pe care merită să-l vezi măcar o dată în viaţă.

La coborâre am avut parte de măgari. Nu din cei cu două picioare, ci măgari adevăraţi, care stăteau în stradă şi îşi primeau porţia de mâncare de la turişti. Fac parte şi ei din spiritul muntelui şi din farmecul unei călătorii pe Transalpina.