Shares

Suceava participă la târgul de turism de la Viena. E o veste bună, în principiu, şi nu prea încântătoare dacă e s-o analizăm punctual.

Pentru promovarea Bucovinei şi a potenţialului turistic de aici, autorităţile sucevene au pregătit diferite programe de prezentare, inclusiv DVD-uri. Alături de preşedintele Consiliului Judeţean Suceava Gheorghe Flutur şi primarul Ion Lungu au mai ajuns în capitala Austriei meşteri populari, încondeioare de ouă şi membri ai Ansamblului „Ciprian Porumbescu”. Scopul acestei desfăşurări de forţe este promovarea zonei, dar şi a produselor tradiţionale, inclusiv bucătăria bucovineană.

Este o idee bună, cel puţin din punctul meu de vedere, pentru că nu-ţi poţi promova zona organizând târguri şi manifestări la Suceava, unde participă oamenii locului. Dacă vrei să atragi turişti, te duci la ei acasă şi le prezinţi oferta.

Din păcate, pentru că există şi aşa ceva, proiectul are ceva hibe. În primul rând, pe DVD-ul de prezentare care va ajunge pe mesele agenţiilor internaţionale de turism, apare o mocăniţă care circulă prin centrul Sucevei. Ori, dacă turiştii vor dori să se plimbe cu mocăniţa vor avea surpriza să găsească doar gropi. Multe gropi.

Başca e că nici la Moldoviţa, acolo unde e traseul normal al micului trenuleţ, riscă să nu găsească nimic. Mocăniţa aparţine unei persoane private, iar dacă omul are curse o dată pe lună s-ar putea să se supere şi să plece în Ardeal, în locuri cu vad mai bun. Plus că autorităţile judeţene i-au tot promis sprijin privind prelungirea traseului pentru mocăniţă, dar de câţiva ani numai cu promisiunile a rămas.

O altă problemă serioasă este lipsa unor programe concrete pentru turişti. Chiar dacă la Viena au mers mai multe asociaţii locale de turism, între acestea nu există o coeziune. În plus, acestor asociaţii ar trebui să li se alăture şi marile hoteluri din staţiunile Gura Humorului şi Vatra Dornei, dar şi din municipiile Suceava şi Câmpulung Moldovenesc. Dacă se doreşte dezvoltarea turismului în zonă, clienţilor trebuie să li se ofere programe variate, nu doar plimbări la mănăstiri. Sunt extraordinare mănăstirile pe care le-am moştenit, dar nu suficiente. Mai mult de o zi, sau două, cu mare-mare îngăduinţă, nu-i poţi oferi unui turist.

Programul vacanţei turistului trebuie completat. Meşterii populari, încondeietorii de ouă sunt soluţii, doar că oamenii trebuie plătiţi pentru ceea ce fac. Ar avea şi ei satisfacţia că munca lor e apreciată şi, pe deasupra, plătită. Şi nici asta nu e suficient. Pentru a oferi servicii complete pentru 5-6 zile mai trebuie gândite şi excursii. Nu neapărat locale, cum ar fi o zi mersul parţial cu un autocar, parţial pe jos, la o stână, unde să se prepare în direct caşul şi un miel la ceaun sau un berbec la proţap. Opţional, se mai pot organiza excursii în Maramureş, la Lacu Roşu şi Cheile Bicazului, iar soluţiile sunt nenumărate. Trebuie doar colaborare, pentru a face un grup de turişti suficient de mare pentru ca aceste opţiuni să nu fie prea scumpe. Cheia e în mâna proprietarilor de pensiuni şi hoteluri, pentru că altfel o să continuăm să vindem pielea ursului din pădure, iar turiştii o dată păcăliţi nu vor mai reveni în veci. Pe deasupra, ne vor face şi antireclamă.