Shares

Cristian Căjvănean, valutistul sau omul de afaceri, cum vreţi să-i spuneţi a plecat astăzi dintre noi pentru totdeauna. Pentru el a fost ultimul drum, dar sper ca pentru noi, toţi ceilalţi, să fie un nou început.

Aici îi includ atât pe cei care derulează diferite afaceri prin Suceava, pe poliţişti, judecători, procurori, dar şi pe ziarişti.

Să vorbim pe rând despre fiecare dintre aceste categorii.

Principalul vinovat de moartea lui Cristian Căjvănean este chiar el. Din moment ce te apuci să cari cu sacoşa 4 miliarde de lei vechi, fără a-ţi lua măsuri de securitate minime, înseamnă că eşti inconştient. S-a transformat într-o ţintă sigură, iar inevitabilul s-a produs.

inmormintare cristian cajvanean

Ca el sunt mulţi alţii, valutişti, mici sau mari afacerişti. Toţi aceşti oameni ar trebui să înţeleagă că există şi alte metode de transfer a banilor, prin bănci şi conturi. Apare dezavantajul că în acest fel apar urme şi există riscul să vină Fiscul să te tragă de urechi şi să-ţi ceară impozite.

Nu este un argument suficient de solid pentru a-l pune la perete doar pe Cristian Căjvănean. O parte din vină revine şi celor plătiţi din buzunarul nostru pentru a ne proteja de hoţi, tâlhari şi alte specimene de acest gen.

Controale mai severe la casele de schimb valutar şi măsuri drastice împotriva celor care lucrează cu bani mulţi sunt absolut obligatorii.

Ştiu că în cazul lui Cristian Căjvănean s-au aplicat şi sancţiuni pentru nerespectarea prevederilor legale pe linia asigurării măsurilor de pază şi protecţie.

Toate acestea au fost ignorate. De ce s-a întâmplat asta? Pentru că în România toată lumea contestă sancţiunile, judecătorii le tratează şi le rezolvă cu superficialitate, iar procurorii nu se înghesuie să deschidă dosare penale pentru a nu se trezi cu achitări care dau rău la CV.

O vină avem şi noi, ziariştii, pentru că nu am tratat şi nu analizăm suficient de aprofundat problemele societăţii în care trăim.

Nu aş fi vrut să se ajungă la moartea unui om pentru ca ceva să se schimbe în modul de gândire al nostru. Sper ca ultimul drum al lui Cristian Căjvănean să însemne un început de drum, sau măcar o cărare pentru respectul faţă de lege şi faţă de oamenii alături de care trăim.

Mi-e teamă însă că aşa ceva nu se va întâmpla şi vom rămâne la fel de egoişti şi insensibili vizavi de problemele cu care ne confruntăm.