Vânturile de pe Rarău

Februarie. Ziua Domnului 14. Anul 2021. Pietrele Doamnei și masivul Rarău emană mister. Sau poate e doar o himeră. Una care vine din vântul care suflă în rafale și cu putere. Drumul care șerpuiește prin apropierea Stației Meteo spre vârful Rarău se poate doar ghici. Zăpada spulberată în ultimele zile a acoperit traseul, unul care pe timp de vară nu poate fi catalogat ca fermecător. Acum, Pietrele Doamnei, ba apar, ba dispar din peisaj. Dar, așa e la munte pe timp de iarnă. În stânga este o construcție de lemn folosită de ciobani pe timp de vară. Acum este înconjurată de vălătuci de zăpadă. Iernile de altădată nu mai sunt doar o amintire. Clipele când nivelul gardului era drumul pe care mergeam de la casa bunicii la grădiniță mi-au revenit în memorie rapid. Am continuat să rup zăpada și am continuat urcarea spre vârful Rarău. Singur. La acea oră de amiază a zilei de duminică nimeni nu a avut curaj să se mai aventureze. Sus, la peste 1.600 de metri altitudine, vântul era stăpânul absolut. Îi mulțumesc ă mi-a permis să imortalizez zona înainte de a o ascunde din nou în falduri mari de gri și ceață misterioasă.