Chiulul profesorilor, fenomenul îngrijorător din școlile sucevene

Părinții care au elevi în clasele I-XII știu că azi copiii lor nu merg la școală. Pe 5 iunie este Ziua Învățătorului, iar potrivit Contractului Colectiv de Muncă dascălii au liber în această zi. Nu e singura zi liberă pentru profesori. Se întâmplă și pe 5 octombrie, de Ziua Mondială a Educației, dar și în a treia zi de Paște. Aceste zile se adaugă celor libere și pentru ceilalți bugetari. Problema nu se rezumă la aceste zile, ci este mult mai profundă. Există o ”săptămână verde” și una în care este ”școala altfel”, dar și o săptămână intitulată ”vacanța de schi”. Ca și cum nu ar fi suficientă pauză din activitate sunt și alte anomalii într-un sistem bolnav și putred care nu face altceva decât să adâncească această criză de valori care există în societatea actuală. Bunăoară, știu că au fost cazuri de dascăli, din Suceava, firește, care și-au luat concediu medical în timp ce trebuiau să fie la ore. Dar nu pentru că erau bolnavi, ci pentru a merge în vacanță în străinătate. Acum, pe final de an școlar, cu orele s-a cam încheiat, deși ar mai fi două săptămâni de cursuri. În multe locuri s-au făcut deja serbările de final de an, unii părinți au fost deja înștiințați că în zilele de joi și vineri, din ultima săptămână nu se va mai întâmpla nimic. Pentru mine, toate acestea înseamnă chiul. Și nu al elevilor, ci al profesorilor. Nu vreau să îi bag în aceeași oală pe toți dascălii, dar din păcate numărul celor care sunt incorecți cu ei și cu elevii pe care trebuie să îi educe e în creștere. Și mai sunt și acei profesori care nu își fac treaba bine la orele de clasă, dar sunt ași la meditații. Multe din ele nefiscalizate, ceea ce înseamnă o formă de evaziune fiscală, un furt dacă vreți să îl numiți așa. Și în acest fel își permit să închirieze apartamente și/sau excursii pentru cumpărături la Milano sau Viena. Și tot ei sunt cei care se miră de ”societatea incultă” și care nu îi înțelege că muncesc din greu. Da, cred că trebuie o reformă profundă în educație, pentru că actualul model este unul falimentar. Fețele sale urâte se văd, din păcate, la tot pasul: la cumpărături, în trafic, în autobuz, în administrație și, poate cel mai grav, chiar în școală. Va fi nevoie de zeci de ani să schimbăm lucrurile în bine, dar și de o cu totul altă mentalitate. Între timp, vom continua căderea abruptă în ceea ce privește educația, din care derivă toate: civilizație, respect, empatie, dezvoltare. Din păcate, suntem la polul opus, iar profesorii au marea lor parte de vină.