Puterea incompetenţei

Cum a fost posibil ca un individ ca Ioan Ungureanu să ocupe funcţia de şef al Sistemului de Gospodărire a Apelor Suceava o grămadă de ani este peste puterea mea de înţelegere.

Iar competenţele manageriale care l-au recomandat să ocupe acest post atât în perioada guvernării PNL, cât şi în era PD-L, îmi sunt total necunoscute. De fapt, nu doar mie îmi sunt necunoscute, ci şi subalternilor pe care i-a terorizat în tot acest interval în care a stat pe scaunul de director al SGA Suceava.
Despre evenimentul care l-a aruncat din funcţia de şef ştie deja toată Suceava. Nu are rost să povestesc aici cum vreo 30 de gospodării au ajuns sub ape din cauza lui Ioan Ungureanu şi nici despre modul său penibil de a încerca să arunce vina în curtea altora.

Dacă oamenii care şi-au văzut agoniseala de-o viaţă pierdută în apele deversate controlat din ordinul lui Ungureanu vor avea curajul să dea în judecată SGA, iar instituţia se va întoarce împotriva sa, fostul director ar putea da pe mere tot ce a luat pe pere, iar cei care sunt în preajma acestui fenomen ştiu despre ce vorbesc.
Faptul că Ioan Ungureanu nu a avut puterea de a-şi recunoaşte incompetenţa nu mă miră. Nici nu mă aşteptam la aşa ceva, iar decizia de a nu demisiona din fruntea instituţiei este o consecinţă logică a modului de a vedea lucrurile. Adică meschin şi mânat doar de interese.
Deocamdată, şefii săi l-au suspendat din funcţie, iar o anchetă este în curs de derulare. Dar aşa cum se întâmplă de multe ori în România, anchetele şi comisiile au rolul de a îngropa totul.
Aşa că, mâine-poimâine, pe specialistul Ioan Ungureanu s-ar putea să-l vedem din nou şef la SGA Suceava. Sau, după experienţa acumulată cu deversarea iazului Lipoveni – Dragomirna s-ar putea să ajungă şef la nivel central. Nu de alta, dar mai sunt baraje şi pe la Bicaz, pe la Vidraru etc.