Ceva îmi scapă
Primarul Ion Lungu a spus ieri că pentru continuarea modernizării Bazarului s-au alocat 30 de miliarde de lei vechi.
Justificarea pentru aceşti bani realmente îngropaţi aiurea este că trebuie să asigurăm protecţie socială. Pentru cine, aş întreba eu. Majoritatea celor care au chioşcuri prin Bazar întorc banii cu lopata. Şi pentru a fi suficient de clar, am să repet: cei care deţin chioşcuri în Bazar, nu cei care vând acolo şi câştigă trei lei.
În compensaţie, până anul trecut, aceşti nababi din lunca Sucevei se declarau săraci lipiţi şi solicitau ajutoare de la Primărie. Noile reglementări privind acordarea acestor ajutoare i-a nemulţumit profund, iar replici de genul „I-auzi, că dacă am nu ştiu ce maşină nu-mi mai dau ajutoare” au fost rostite repetat şi cu mânie proletară. Sunt cuvinte rostite de oameni care încalcă în mod constant legea. Adică fac evaziune fiscală în fiecare minut în Bazar, iar banii câştigaţi prin furtişag ajung în vile şi maşini de lux. Aceleaşi maşini cu care unii vin să ridice făina şi uleiul dat de Uniunea Europeană săracilor din România.
Şi atunci? Atunci pentru ce să dea Primăria, din banii noştri, o căruţă de bani pentru bunăstarea unora? Asta nu înţeleg şi voi refuza să înţeleg vreodată. Într-un oraş în care glodul este până la genunchi, noi gropi apar peste noapte lângă cele existente de ani de zile, câinii vagabonzi au devenit cetăţeni cu acte-n regulă, iar protecţia socială aproape nu există, Primăria înţelege să le creeze condiţii unor indivizi fără nici un respect pentru lege.
Probabil că raiul evaziunii fiscale din acest oraş trebuie adus la standarde occidentale, iar la finalizarea lucrărilor va fi introdus şi în circuitul turistic, iar cei care ne vizitează vor avea parte şi de un tur de Bazar. Gratis.
