Shares

Astăzi mi-am propus să scriu despre gunoaie și spațiile în care acestea sunt depozitate înainte de a fi ridicate de firmele de salubrizare. Implementarea noului sistem de colectare a deșeurilor, cu buncăre îngropate sau semi-îngropate a stârnit controverse de la bun început. La cum arată acum zonele din imediata apropiere a acestor buncăre, cârcotașii vor spune că au avut dreptate cu vârf și îndesat. Le dau dreptate până la un anumit punct. Imediat vin și cu explicațiile. Da, în jurul acestor buncăre miroase îngrozitor, iar asfaltul este lipicios și cu dâre de mizerie. Este o realitate pe care nu o poate contesta nimeni. Și nu puțini dintre suceveni au observat cum din recipientele pe care le ridică mașinile firmelor de salubrizare din acele buncăre curg tot soiul de lichide care în final dau peisajul ”de basm”. Există și o altă latură despre care se vorbește mai puțin spre deloc. Zeama care ”parfumează” zonele din jurul buncărelor are niște expeditori. Adică nu se formează pur și simplu acolo, ci are o sursă de proveniență. Și sursa vine din casele noastre, de la gălețile de gunoi pe care noi le aruncăm în buncăre. Și cum unii dintre suceveni aruncă acolo și borcane cu murături, resturi de borș sau te mai miri ce, rezultatul nu poate fi decât cel pe care îl vedem cu toții și, pe deasupra, îl mai și inspirăm. E clar că unii dintre orășenii noștri nu s-au desprins de obiceiul de a arunca pe gunoiul de grajd din grădină tot ce e nefolositor din punct de vedere alimentar, pe principiul că oricum putrezește și devine îngrășământ. Ori, această teorie nu se potrivește deloc cu buncărele de gunoi. De aici, trag concluzia că aceste buncăre, folosite cu succes în Finlanda, sunt cu 10 pași înaintea unor concetățeni. Se pare că au venit mult prea repede pentru unii dintre noi. Iar civilizația și bunul simț nu se învață peste noapte, iar pentru alții doar cu bâta (a se citi amenzi).