Euro şi UE, în moarte clinică

În timp ce România, mă rog o parte din ea, se luptă pentru a-l da jos pe Băsescu, în restul lumii se petrec evenimente care ne vor afecta şi pe noi.

Scepticismul meu cu privire la viitorul Uniunii Europene l-am mai exprimat aici şi îmi menţin punctul de vedere. Ultimele „acţiuni” ale agenţiei Standard and Poor’s, prin care “calificativele” acordate mai multor state de pe bătrânul continent au intrat la apă, nu fac altceva decât să arunce şi mai mult foc peste o Europă deja în fierbere.

Oricum, de luni bune, dispariţia zonei Euro şi, implicit a acestui conglomerat fără cap şi fără coadă, este subiect intens de dezbatere.

Iar în ultima perioadă ştirile alarmiste au venit cu şi mai mare intensitate. Nu există zi în care să nu aflăm ceva negativ despre Uniunea Europeană.

În România, acest subiect este dezbătut fie tangenţial, fie mai deloc. Presa, ONG-urile şi oamenii politici nu se înghesuie să dezbată această problemă, deşi suntem legaţi ombilical de Uniunea Europeană.

Cu economia distrusă, fără armată, cu relaţii încordate cu Rusia şi Ucraina suntem o pradă uşoară în cazul unei noi reîmpărţiri a Europei. Cât despre alianţa cu SUA şi marele scut de la Deveselu eu cred că se va repeta istoria de după Al Doilea Război Mondial şi vom fi din nou abandonaţi fără scrupule.

Dacă aş avea economii nu m-aş risca să le ţin în moneda euro. Nu de alta, dar după cum a evoluat cursul în ultimele zece zile s-ar putea să avem surpriza să vedem în curând o paritate de 1:1 între euro şi dolar.

Dar, fiecare e liber să aleagă cum îi dictează propria conştiinţă.