Shares

„Infracțiune săvârșită în scopul de a distruge deliberat și sistematic, în întregime sau în parte, o colectivitate sau un grup național, rasial, etnic sau politic”, asta spune Dicţionarul Explicativ al Limbii Române la definiţia genocidulului.

Ori, ceea ce se întâmplă zilele acestea în municipiul Suceava chiar seamănă izbitor de mult cu definiţia mai sus enunţată. Mai exact, se încadrează la distrugerea unei colectivităţi, care, în cazul de faţă, se numeşte populaţia municipiului Suceava.

Cel puţin aşa consider eu că poate fi catalogată acţiunea, mai bine zis lipsa ei, autorităţilor locale, care refuză cu stoicism să furnizeze căldură în casele sucevenilor racordaţi la reţeaua comună a oraşului.

Dacă a ţine copiii, bătrânii şi oamenii bolnavi, dar şi pe cei care sunt în putere, în frig nu înseamnă genocid, atunci, Dumnezeu să mă ierte, nu am înţeles nimic din viaţa asta. Când afară sunt 1-2 grade Celsius şi te uiţi pe geam cum ninge, iar caloriferul este îngheţat mă gândesc că nu poţi avea decât un orgasm de plăcere. Plăcerea de a-i trimite pe incompetenţi acolo unde le este locul, la groapa istoriei şi uitării.

centru suceava

Până şi cei de la Rădăuţi, care se ceartă şi se bălăcăresc ori de câte ori au ocazia, mă refer aici la primarul Aurel Olărean şi la şeful SC Servicii Comunale SA, Nistor Tătar, au avut înţelepciunea de a furniza căldură în casele localnicilor. O acţiune corectă, pe care cei de la Primăria Suceava, şi spun asta pentru că puterea de decizie a directorului general de la Termica este inexistentă, nu au avut luciditatea şi dorinţa de a o lua.

Surprinzătoare, poate chiar mai şocantă decât decizia şefului administraţiei locale de a nu începe furnizarea căldurii, este tăcerea mormântală a politicienilor locali, în frunte cu Nechifor, Băişanu şi cine mai vreţi voi.

Nu i-am văzut pe nici unul să iasă public şi să ceară celor de la Termica şi edilului Ion Lungu să pună capăt acestei nenorociri. Repet: NIMENI. Se vede treaba cât de mult sunt interesaţi politicienii noştri de confortul şi bunăstarea celor la mila cărora apelează o dată la patru ani pentru a se cocoţa în anumite funcţii publice.

Cel mai probabil, din vilele şi apartamentele lor încălzite cu centrale proprii, nenorocirea are culori rozalii, iar dacă totul este într-o lumină aşa de caldă ce rost are să te mai agiţi pentru prostime.