Shares

Zilele trecute am scris un material publicat de cotidianul Monitorul de Suceava despre cercetările pe care Direcţia Naţională Anticorupţie Suceava le-a început împotriva comisarului şef Liviu Roman, cunoscut mai mult din perioada în care ocupa funcţia de şef al Inspectoratului Judeţean de Jandarmi Suceava.

M-au surprins comentariile care au urmat. Câţiva dintre cei care au parcurs materialul au afirmat sus şi tare că cei 500 de lei pe care ofiţerul i-a cerut, primit şi apoi returnat unui administrator de firmă nu reprezintă corupţie şi nici măcar nu ar fi dovedit. Corect până la un punct. Mai exact, vinovăţia se va confirma sau, dimpotrivă, va fi infirmată la finalul procesului, de o instanţă de judecată.

Pe de altă parte, dacă poliţistul nu primea banii nu ar fi avut ce returna. În acest fel şi-a recunoscut vina. Problema de la acest Serviciu de Investigare a Fraudelor e însă mult mai putredă.

Practica este că se ciupeşte câte un pic din mai multe locuri. Câte 200-300 de lei de la mai mulţi agenţi economici care sunt „călcaţi” de câţiva ofiţeri, ştiuţi de altfel atât de cei de la „Doi şi-un sfert”, cât şi de conducerea Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Suceava. Şi uite aşa, pic cu pic, sută cu sută, acei poliţişti mânjiţi adună lunar alte 1-2 salarii necinstite.  

E la fel de grav ca şi în cazul celor care primesc rar dar mult, cu alte cuvinte dau câte un tun şi stau liniştiţi o perioadă. E o trambulină spre marea corupţie. Pericolul public pentru societate e mai mare în astfel de cazuri decât lăsarea în libertate a unuia care fură zilnic din supermarket. Ultimul o face pentru că nu are cu ce trăi şi pentru că societatea nu-i oferă soluţii. În schimb, poliţiştii corupţi sunt cei care încurajează încălcarea legii. Cei care închid ochii la măgării, iar uneori mai oferă şi consultanţă celor controlaţi pentru a nu fi depistaţi de alte instituţii de control.