Profesionism şi pasiune
Există oameni care îşi fac meseria, şi o fac extraordinar de bine, în ciuda neajunsurilor de tot felul.
Am întâlnit recent două astfel de persoane. Una se numeşte Ileana Buta şi este ghid al Muzeului Ciprian Porumbescu, iar cealaltă, Ioana Hopulele, lucrează la Casa Memorială Nicolae Labiş de la Mălini.
Pe un frig de-ţi intră în oase pe nesimţite, cele două angajate ale Muzeului Bucovinei sunt gazde adevărate pentru vizitatorii care se încumetă să treacă pragul instituţiilor sus-amintite.
În afara explicaţiilor standard, care intră în „fişa postului”, curioşilor li se răspunde la orice întrebare. Există o interacţiune între vizitatori şi ghizi, cum rar am văzut, chiar şi în străinătate.
La Mălini, spre exemplu, ghidul îţi recită şi versuri scrise de Nicolae Labiş, astfel încât vizita la Casa Memorială se transformă într-un adevărat colocviu literar.
Până la urmă, totul se reduce la pasiunea cu care îţi faci meseria. Cât despre bani, salariile în speţă, sunt convins că nici la Mălini şi nici la Ciprian Porumbescu nu se fac averi.
Mai vreau doar să spun că în ambele locuri am primit bilete de intrare, chiar dacă eram singurii clienţi.
Am citit (cu încântare – recunosc) impresiile dv după vizita făcută la cele două case memoriale; este prima dată, cred, când cineva scrie şi despre angajaţii obişnuiţi, care de fapt duc într-un muzeu greul, având atribuţii nu numai de a primi şi ghida vizitatorii, ci de a da cu mătura, muncind efectiv la curăţenie şi întreţinere, în spaţiile interioare şi afară, îngrijind alei şi grădini etc., toate pentru un salariu de 500 lei (5 milioane vechi!) şi, mai ales în sezonul turistic, adică primăvara, vara şi toamna, cu un program nu de 8 ore, ci de 12, şi nu 5 zile pe săptămână ci 7. Vă felicit pentru obiectivitate şi vă mulţumesc, inclusiv în numele lor.
Sunt oameni care m-au impresionat si pe care am tinut sa-i mentionez si sa le multumesc in acest fel pentru ceea ce fac.