Rarăul, sub zodia pet-urilor
Încântare amestecată cu dezgust. Asta am simţit sâmbătă, când am ajuns pe Rarău.Un colţ de natură extrem de frumos este umbrit de mizeria care domină întreaga zonă. Aproape la tot pasul sunt abandonate hârtii, pet-uri, cutii de conserve şi alte urme ale trecerii omului prin zonă. Din loc în loc au fost amplasate coşuri metalice sau cadre pentru sacii de plastic. Coşurile metalice sunt fie distruse, fie prea pline pentru a mai putea fi folosite. Asta înseamnă că turiştii trebuie să lase gunoiul lângă coş. A doua variantă este aceea de a lăsa gunoiul într-un sac de plastic. Este o alegere la fel de nefericită. Câinii vagabonzi care mişună prin zonă nu-l vor lăsa prea multă vreme întreg, mai ales dacă din interior vine miros de carne de la conserve. Rezultatul este oripilant, cu efecte devastatoare atât asupra mediului înconjurător, cât şi pentru turiştii, din ce în ce mai puţini, care se încumetă să urce pe Rarău.
Mi-e greu să-i înţeleg pe aceşti pseudo-administratori, care nu înţeleg că turiştii pot fi atraşi sau, dimpotrivă, alungaţi. O parte din vină aparţine şi turiştilor care aruncă, de multe ori, la voia întâmplării resturile menajere. Indiferenţa autorităţilor şi neglijenţa turiştilor trag Rarăul cu zeci de ani în urmă. Senzaţia este că zona pare înţepenită în negura anilor 1975-1980. De fapt, pentru Rarău acea perioadă a fost una de glorie, din care întreaga zonă se mai hrăneşte şi astăzi.
Mizeria care domină peisajul nu reprezintă singurul impediment pentru această zonă. Drumurile proaste au devenit coşmarul şoferilor care au curajul să urce pentru a admira Pietrele Doamnei sau peisajul care se deschide de pe Piatra Şoimului. Ni s-a promis un drum nou-nouţ, prin Pojorâta spre Rarău. Şi o telegondolă până sus, alături de o pârtie de schi de 4,8 km.
Dacă vom avea mai mulţi turişti va fi şi mai multă mizerie?
