Shares

Din păcate, am ajuns și la momentul pe care îl preconizam. Un om a fost ucis de un urs, iar un altul a fost rănit și a ajuns la spital cu răni serioase provocate de aceeași sălbăticiune. Situația a degenerat și va continua pe aceeași linie dacă nu se vor lua măsuri ferme, adică reînceperea procesului de vânătoare a urșilor. De 6 ani, de când vânătoarea la urși a fost interzisă, numărul acestor animale a crescut semnificativ, în unele locuri s-a dublat, iar în altele s-a triplat. Fără un dușman natural, ursul trebuie să își găsească hrană, iar în felul acesta ajunge în comunitățile umane, cu consecințele de rigoare. Vor veni, desigur, și deștepții cu teoria că așa ne trebuie că am tăiat pădurile. O prostie cum nu se poate mai mare, dar care prinde la unii care se uită doar la televizor și îi ascultă pe ONG-iștii protectori de animale, dar care vorbesc doar pentru a se afla în centrul atenției. Urșii s-au înmulțit peste măsură pentru că se înmulțesc într-un ritm alert și acest aspect nu este unul încurajator. Dacă nu se reîncepe vânătoarea la urși, peste 5 ani ne vom trezi cu urșii prin lanurile de porumb de pe lângă Suceava, deși habitatul acestui animal nu este zona de șes și de deal. Așa că, voi activiști de mediu și iubitori de urși, lăsați gargara fără rost și militați pentru echilibrarea populației de urși, la un număr rezonabil de exemplare, care să trăiască în pădure fără să pericliteze viața oamenilor. Pentru cârcotași am și o întrebare. De ce nu erau atât de multe atacuri ale urșilor acum 10 ani spre exemplu, sau acum 25 de ani, când pădurile chiar dispăreau de pe o zi pe alta iar furtul era la drumul mare? Simplu, pentru că nu aveam atât de mulți urși.