Şantajul financiar al lui Flutur

Scena politică suceveană a început să se agite încă din primele zile ale anului electoral 2012.

Cu bocancul pe grumaz, şubreda şi incoerenta structură denumită Uniunea Social Liberală a avut o răbufnire de orgoliu. După ce au aflat cum vor fi repartizaţi banii alocaţi primăriilor din judeţ din sumele defalcate din TVA şi impozitul pe profit, consilierii judeţeni au PSD şi PNL Suceava au decis să boicoteze şedinţa de Consiliu Judeţean.

Cu sau fără cei 18 consilieri social-democraţi şi liberali, rezultatul votului ar fi fost acelaşi, PD-L având 19 aleşi judeţeni. Eu cred că modalitatea de protest aleasă de cei din USL a fost corectă.

Dacă ar fi fost în sală, nemulţumirea lor nu putea fi transmisă cu acelaşi efect cum s-a întâmplat prin absenţa în bloc. Reacţia a continuat la fel de bine, iar aleşii din opoziţie s-au prezentat cu toţii (mă rog, aproape cu toţii) în cadrul unei conferinţe de presă unde au explicat de ce nu au dat curs invitaţiei de a participa la şedinţa extraordinară de Consiliu Judeţean.

Evident, nemulţumirea este legată de modul cum s-au repartizat banii. Cele 51 de primării PD-L au luat caimacul, fiindu-le repartizată suma totală de 25,7 milioane de lei, în timp ce în zonele roşii şi galbene ale judeţului, 59 la număr, s-au scurs, şi termenul este bine ales, 11,1 milioane de lei.

Discrepanţa este vizibilă şi de pe Lună, iar mişcarea regizată de Gheorghe Flutur are un singur scop: constrângerea primarilor din opoziţie să treacă în barca PD-L.

Practic, Flutur a perfecţionat o tactică brevetată în perioada social-democratului Gavril Mîrza, prin care cine nu este cu noi este împotriva noastră şi trebuie curăţat.

Numai că, la vremea respectivă actualul preşedinte al CJ Suceava striga din opoziţie, din toţi rărunchii, cum sunt favorizaţi primarii PSD şi ce necăjiţi sunt cei din PNL. Tactica s-a dovedit câştigătoare, balanţa puterii schimbându-se în defavoarea PSD la nivelul judeţului Suceava.

În actualul PSD lupta împotriva lui Flutur şi a apucăturilor gen Mîrza este anemică. În locul urletelor de luptă cu care ne obişnuise Gheorghe Flutur acum câţiva ani, de la Cătălin Nechifor şi compania vin doar nişte miorlăieli.

Acţiunea de astăzi este una dintre puţinele reuşite, iar dacă va fi dusă până la capăt şi va avea câştig de cauză şi în instanţă se poate vorbi de o bătălie câştigată. Numai că, tare mi-e teamă, că va fi doar o victorie de etapă, pe care Gheorghe Flutur şi aparatul pe care-l are în spate o vot face uitată în scurt timp.