Shares

Peste 700 de angajaţi ai SC Termica SA Suceava fierb în suc propriu. Anunţul privind închiderea societăţii a provocat agitaţie şi nelinişte pentru ziua de mâine.

Astăzi am asistat, parţial, în sala mică a Casei de Cultură la întâlnirea dintre sindicalişti, salariaţii şi directorul de la Termica. Constantin Plăcintă a venit la întâlnire deşi prezenţa sa era incertă. A venit pentru a le explica oamenilor pe ce poziţii se află şi ce le rezervă viitorul.

A avut şi rolul de avocat, cu misiunea de a-l apăra pe primarul Ion Lungu, care a declinat oferta pe motiv că nu poate discuta cu 700 de oameni revoltaţi.

„A venit şi ne-a cerut să-l votăm, iar acum îşi bate joc de noi”, „Vor să privatizeze Termica dar după ce ne dau afară pe noi, ca să nu mai aibă probleme cu salariile noastre”, sau „Locul lui e lângă Solomon”, au fost doar câteva din nemulţumirile vociferate de salariaţii societăţii şi care-l vizau direct pe primarul Ion Lungu.

Din discuţii a reieşit şi o fărâmă de optimism, anume că Termica Suceava ar putea fi inclusă într-un proiect pilot de reabilitare naţională, cu bani de la Guvernul României.

Sincer să fiu mă îndoiesc de veridicitatea acestei ipoteze, şi cred că a fost avansată mai mult pentru a-i linişti pe oamenii care se gândesc cu groază că urmează să fie disponibilizaţi.

Ceea ce s-a petrecut acum câteva ore mă duce cu gândul la evenimentele de la sfârşitul anilor 1990, începutul anilor 2000, când societăţile sucevene s-au închis pe capete. Am trăit şi experienţa de la Avicola, şi cea de la Rulmentul în perioada când prefectul a fost sechestrat de mulţimea furioasă. Revăd scenariile de atunci, iar clişeele nu s-au schimbat cu nimic. Pe de o parte promisiuni deşarte, iar de cealaltă parte nemulţumire şi teamă pentru ziua de mâine. Cu singura deosebire că atunci sindicatele parcă aveau o oarecare putere. Acum, unul dintre liderii de sindicat de la Termica, Iordănel Secrieru, a fost pus la punct de directorul Constantin Plăcintă, în faţa unei săli incapabilă de reacţie. Ei bine, aşa ceva nu s-ar fi petrecut acum 10 ani. E adevărat că nu le-a folosit la nimic nici liderilor de sindicat şi nici muncitorilor, dar atitudinea lui Plăcintă faţă de Secrieru denotă ceea ce ştiam de multă vreme, că sindicatele nu au nici o putere şi sunt doar un instrument de manipulare pentru şefii de societăţi sau instituţii.

În concluzie, din experienţele anterioare şi din ceea ce am văzut astăzi, cred că soarta Termica este pecetluită. Rămâne doar să mai vină şi preotul.