Venit, speriat, albit.
Controlul efectuat la mijlocul lunii mai la firmele Dagida aparţinând familiei încă senatorului PDL Orest Onofrei a avut efectul scontat.
Adică acela de a-l speria pe parlamentar şi pentru a-l determina să aibă o altă atitudine. Deşi la faţa locului, la Marginea şi la Suceviţa au fost trimişi ofiţeri de la Inspectoratul General al Poliţiei, comisari ai Gărzii Financiare şi reprezentanţi ai ANAF, partea vamală, adică un adevărat batalion, rezultatele din actele de constatare au fost un fâs.
Au fost controlate trei firme: Dagida Tour, Dagida Exim şi Dagida Trans.
La Dagida Tour s-a făcut sesizare penală pentru un prejudiciu de, ţineţi-vă bine, de 25.000 de lei pentru neplata impozitului pe profit şi a TVA-ului. Tot în cazul acestei firme, care se ocupă cu gestionarea activităţii pensiunii din Suceviţa, s-a decis aplicarea unei amenzi de 8.000 de lei în baza OG 28/1999 şi s-au confiscat 596 de lei care erau în casierie fără să fi fost eliberat bon fiscal. De asemenea, s-a dispus suspendarea activităţii societăţii pentru o perioadă de trei luni. Fireşte că aproape nimic nu a rămas în picioare, decizia de suspendare a activităţii fiind ridicată în scurt timp, adică după ce avocaţii familiei Onofrei au atacat actul încheiat de Garda Financiară la Judecătoria Rădăuţi. Dosarul este în recurs acum, iar termen de judecată a fost stabilit în noiembrie 2013.
La Dagida Exim s-a aplicat o amendă de 8.000 de lei în baza OG 28/1999 şi s-a decis suspendarea activităţii pentru lipsa casei de marcat. Rezultatul: acelaşi ca şi la Dagida Tour. Contestaţie în instanţă şi totul s-a reluat ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Apropo, domnule senator, dumneavoastră, care faceţi legi, nu ştiaţi că firmele familiei trebuie să posede case de marcat pentru a înregistra fiscal toată activitatea?
În fine, cea de-a treia firmă, Dagida Trans, a fost amendată cu 3.000 de lei la Legea Contabilităţii.
La ceea ce se petrece cu firmele Dagida, cu cantitatea de material lemnos pe care Orest Onofrei, prin intermediul fratelui său, o transportă la Dorneşti, la societăţile austriece de prelucrare a lemnului, constatările echipei de control sunt, într-adevăr, ieşite din comun. Gurile rele spun că preţul plătit pe undeva pe la Bucureşti a fost destul de important pentru ca batista să rămână pe ţambal.
