Ruina din centrul oraşului
Dorinţa de îmbogăţire a unui anume proprietar din Suceava a făcut ca centrul oraşului să se îmbogăţească cu o ruină. Se află chiar între clădirea Prefecturii şi cea a Direcţiei de Finanţe şi noroc de câţiva arbori care o maschează pentru că altfel ar imaginea era şi mai jalnică.
Este vorba de clădirea de pe strada Vasile Bumbac, nr. 3, locul unde a funcţionat până acum un an restaurantul „La Fitze”. Între proprietar, un anume Gică Hreniuc, sau Jim John, cum îi place să-şi spună în SUA, acolo unde locuieşte de mai mulţi ani, şi chiriaş, Viorel Aelenei, a apărut un conflict. Certurile au fost publice, cu uşi tăiate cu drujba şi maşini de balast răsturnate în faţa restaurantului. Peste toate astea, vorbe de duh şi înjurături, pigmentate cu plângeri la Poliţie.
Pe scurt, un scandal în toată regula. Miza era evacuarea lui Viorel Aelenei din acel spaţiu, pe motiv că nu şi-a plătit obligaţiile din contract.
Un aspect real, speculat de Jim John la maxim pentru a vedea spaţiul liber. Oficial, „americanul” proprietar în buricul târgului Suceava a anunţat că are un alt chiriaş.
Neoficial, a găsit un cumpărător şi dorea să „mărite” clădirea. De fapt, terenul de sub clădire, pe care urma să se ridice un bloc cu vreo 10 etaje.
Suma pe care Jim John o dorea se ridica undeva între 1-2 milioane de euro. O mică avere, dacă stăm bine şi ne gândim. Primul blocaj a apărut când Primăria Suceava a refuzat să dea aviz pentru ridicarea unui bloc cu 10 etaje în zonă. Între timp, a venit criza financiară, iar tranzacţiile imobiliare au îngheţat. Nu a făcut excepţie nici clădirea de pe Vasile Bumbac, nr. 3, iar visul „americanului” s-a diluat.
Aşa se face că acum, în locul unei clădiri de locuit sau a unor spaţii comerciale civilizate, în centrul municipiului Suceava avem o ruină.
În alte ţări civilizate, cei care nu au puterea financiară să-şi îngrijească proprietăţile rămân fără ele. Le preia statul şi le renovează. În România e greu de crezut că se poate întâmpla aşa ceva în viitorul apropiat, în condiţiile în care statul nu-şi poate „coafa” actualele proprietăţi, d-apoi să se mai împovăreze şi cu altele.
