Am întâlnit şi oameni care merită să fie primari
Într-o proporţie destul de mare, oamenii care sunt implicaţi în politică nu fac altceva decât să-şi urmărească propriile interese.
Nu ezită să calce pe cadavre, să mintă cu neruşinare şi să promită şi Luna de pe cer ştiind că imediat ce vor fi ajuns în funcţia pe care o vânează o să-i doară la baschetă. Spun asta pentru că am văzut câteva rânduri de alegeri, iar de-a lungul timpului chiar am crezut într-o serie de personaje, în proiectele fluturare de acestea, pentru ca ulterior să trăiesc o dezamăgire profundă.
Iar acest lucru este valabil atât pentru stânga, cât şi pentru dreapta politică din judeţul Suceava. Oricum, pentru cei mai mulţi dintre aleşi nu există nici o diferenţă între stânga şi dreapta, dovadă faptul că o bună parte dintre primari au migrat dintr-o parte în alta fără nici un fel de remuşcare.
Dar asta este o discuţie mult prea tehnică şi oricum nu are nici o relevanţă în contextul politic din România. Cu ce-l ajută pe omul de la Cârlibaba, Siminicea sau Dolhasca dacă vine la putere stânga sau dreapta? Cu nimic. În comunităţile mici contează doar cât de bine de descurcă primarul, iar dacă el consideră că e mai bine în PNL sau în PSD prostului nu-i rămâne decât să-i dea dreptate şi să-l mai voteze pentru încă un mandat, că doar, deh, proiectele începute trebuie terminate.
De multe ori în istoria post-decembristă am auzit expresia „să alegem răul cel mai mic”. Mi se pare cea mai mare aberaţie. Şi am să explic şi din ce motiv. Dacă nu schimbi ceva nu ai de unde şti dacă ar fi fost mai bine sau mai rău. Dar dacă îl laşi acolo pe cel care trebuia schimbat, adică „răul cel mai mic”, cu siguranţă nu va fi mai bine. Başca, acesta îşi va crea nişte rădăcini tot mai adânci, încât schimbarea lui se va mai putea face doar cu DNA-ul.
Sunt comune şi oraşe în judeţul Suceava, unde s-au format monştri. Primari cu 3 sau 4 mandate la activ, personaje care cu greu le pot numi oameni, care nu mai ţin cont de nimic. Primăria a devenit domeniul lor privat. Grobieni şi nesimţiţi, mizerabili şi vulgari, dar care sunt satrapi la ei acasă. Ei bine, partidele politice preferă să meargă pe mâna acestor persoane pentru că „aduc voturi”.
La polul opus, am întâlnit primari care deşi au în spate mai multe mandate nu au uitat de bun simţ. Din păcate, aceştia pot fi număraţi pe degete. Faptul că asemenea oameni există mă face să sper. Încă.
