99 de ani

Mâine se împlinesc 99 de ani de când Bucovina s-a unit cu România, pentru ca pe 1 decembrie să se definitiveze actul de întregire a României Mari.

Din păcate, „România dodoloaţă” nu a ţinut prea mult, iar astăzi suntem în situaţia de a vedea români care se află în afara graniţelor ţării, şi nu mă refer la cei plecaţi la muncă în străinătate.

Pentru că tot vorbim de Bucovina, vreau să spun că ziua de mâine este una tristă pentru mine, şi asta pentru că regiunea care s-a unit cu ţara acum aproape un secol este divizată. O bună parte, inclusiv oraşul Cernăuţi se află în Ucraina, după ce a fost luată efectiv cu japca de către URSS în perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.

Tot pe tărâm străin se găseşte şi mormântul celui de care se leagă unirea din 1918 într-o mare măsură. Mă refer aici la Iancu Flondor, înmormântat la Storojineţ, omul care trebuie pus la loc de cinste, iar când spun asta mă gândesc inclusiv la o statuie pe care o merită cu prisosinţă nu doar la Suceava, ci şi la Alba Iulia.

Pentru autorităţile de la Bucureşti nu contează prea mult aceste detalii, unele care sunt foarte importante. Din nefericire, se pare că prezintă importanţă doar pentru noi, iar fără presiuni la nivel central nu vom reuşi să facem nimic.

Un prim pas l-a făcut deputatul Alexandru Băişanu, la iniţiativa căruia, în 2015 a fost votat în Parlament ca 28 noiembrie să fie declarată Ziua Bucovinei. Este un pas mic, dar este unul care dă speranţe.

Sper ca Băişanu, dar şi ceilalţi parlamentari, nu contează că sunt PSD, PNL sau ALDE, să se unească şi să facă demersurile pentru ca Bucovina să nu mai fie o Cenuşăreasă a României. Oamenii care au votat unirea acum 99 de ani merită mai mult, mult mai mult respect.

Degeaba se zbate Gheorghe Flutur la nivel judeţean să promoveze zona dacă nu va avea susţinere la Bucureşti. Poate e timpul, măcar pentru un an, la 2018 mă refer, în care toate orgoliile să fie lăsate deoparte şi să construim ceva durabil, care să rămână în memoria celor ce vor veni după noi.