Shares

Cu o istorie de peste un secol, cazinoul din Vatra Dornei a ajuns o ruină, iar speranţele de a-şi recăpăta gloria de altădată sunt minime. Lucrări la această clădire nu s-au mai realizat de ani de zile, iar patina timpului acţionează implacabil.

Amplasat chiar în centrul staţiunii de interes naţional, aşa cum este numită pompos Vatra Dornei, cazinoul stârneşte indignare şi nedumerire în acelaşi timp. În timp, a avut mai mulţi stăpâni, dar nici unul dintre aceştia nu a fost capabil să-l întreţină, darămite să-l modernizeze şi să-l extindă.

Dacă partea din faţă, dinspre râul Dorna, este acoperită cu o plasă care mai ascunde cât de cât „muşcăturile” necruţătoare ale timpului, în partea din spate, dinspre parc, imaginea este dezolantă.

Buruieni care se ridică la câţiva metri, schele care stau să cadă, bucăţi de acoperiş smulse, pereţi ciunţi de parcă s-ar fi tras cu tunul şi multă ignoranţă. Atât a mai rămas din gloria cazinoului din Vatra Dornei.

cazino vatra dornei

Construită în 1899, clădirea se află acum în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. A avut o istorie agitată, iar destinaţia pe care a primit-o acum 100 şi ceva de ani a dispărut în negura vremurilor.

Documentele rămase în arhivă arată că la Vatra Dornei se jucau intens cărţi, baccara, zaruri şi ruletă. Numărul mare de jucători şi faptul că cei mai mulţi aparţineau înaltei societăţi au făcut improprii cele câteva camere de joc şi, astfel, s-a conturat din ce în ce mai puternic ideea unui cazino.

A fost inaugurat pe 10 iulie 1899 şi a adus laolaltă constructori, autorităţi române şi imperiale austriece, turişti şi localnici.

La acea vreme rivaliza cu cazinourile din Viena sau Paris, iar în sala de dans cu trei candelabre imense în care ardeau lumânări din ceară de albine se adunau întreaga lume bună, de la ofiţeri austrieci şi până la tineri români aflaţi la studii în Apusul Europei.

După Primul Război Mondial a început să-şi piardă din strălucire, iar sub comunişti a fost transformat în club muncitoresc şi centru al staţiunii balneare. Aici se ţineau şedinţe de partid sau întâlniri sindicale, dar şi campionate naţionale de şah.

După 1989, clădirea a fost administrată de Primăria Vatra Dornei, dar lipsa banilor a dus la accentuarea stării de degradare. De câţiva ani, cazinoul a intrat în proprietatea Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor. Până acum nu s-a făcut nimic pentru reabilitarea clădirii, iar intenţiile preoţilor nu sunt cunoscute de nimeni vizavi de viitorul care i se pregăteşte cazinoului.