Shares

Manifestaţiile “spontane” de simpatie şi apreciere din perioada dictatorului Nicolae Ceauşescu reînvie. Drumul dintre Suceava şi Iaşi a fost colorat în această dimineaţă în portocaliu de vajnicii activişti de partid din PD-L.

Cu noaptea în cap, câteva mii de suceveni au fost determinaţi să lase patul călduţ de acasă pentru frigul de afară. A fost sarcină de partid pentru mobilizarea maselor, iar fiecare dintre persoanele desemnate cu organizarea s-a întrecut pe sine pentru a putea raporta cifre cât mai mari la analiza pe care o va face Gheorghe Flutur.

În centrul municipiului Suceava, sfidând cele 0 grade Celsius, deputatul Ioan Balan se ocupa de ultimele detalii ale plecării spre mitingul de la Iaşi. Câteva autocare, microbuze şi maşini personale erau cu motoarele pornite şi aşteptau clienţii pentru călătorie. Totul era supervizat de un grup numeros de poliţişti comunitari. La 7 dimineaţa am numărat în zona din faţa Casei de Cultură Suceava nu mai puţin de 10 poliţişti comunitari. Aveau sarcină precisă de a-i păzi pe cei vreo 200 de democrat-liberali. Nu ştiu dacă îi păzeau de posibilii “reacţionari” din PSD Suceava sau de câinii comunitari, singurii care circulau la acea oră prin centrul oraşului.

plecare pdl spre iasi

Drumul spre Iaşi a fost la fel de plin. Locul de întâlnire pentru PD-L-iştii suceveni a fost Drăguşeni, acolo unde zeci de mijloace de transport stăteau cuminţi în aşteptarea organizatorului şef.

Sarcina de partid aducerea unui număr mare de oameni la Iaşi a fost îndeplinită cu avânt revoluţionar şi în celelalte judeţe ale Moldovei, astfel încât la mitingul care va avea loc peste aproximativ o oră vor fi prezenţi zeci de mii de oameni.

Toate acestea îmi aduc aminte de ultima vizită la Iaşi a lui Nicolae Ceauşescu. Era în toamna lui 1988, la deschiderea anului universitar, dacă îmi aduc aminte bine, iar pentru ca totul să iasă ca la carte am fost mobilizaţi la repetiţii timp de două săptămâni.

Pe Ceauşescu nu l-a ajutat cu nimic acel miting uriaş, iar mie, ca şi multora dintre cei aduşi acolo, mi-a creat doar un dezgust total. Asta simt şi acum faţă de această mobilizare extraordinară, cu costuri pe măsură, bineînţeles. Stau şi mă gândesc oare dacă banii cheltuiţi pentru deplasarea la Iaşi nu ar fi fost mai folositori ţăranilor care nu au cu ce-şi ara pământul sau studenţilor care nu au cu ce-şi cumpăra cărţi