Shares

Privesc cu jale la ceea ce se întâmplă în PSD, la acest circ ieftin care ne este servit cam la jumătate de an.

Pe de o parte Dragnea şi acoliţii lui încearcă să aducă la guvernare alte slugi, iar când slugile îşi pălesc stăpânul la picioare şi apoi la coaste devin brusc duşmani de moarte şi trebuie eliminate.

Acest deja-vu nu face decât să arate că acest colos are picioare lut, în care dinozaurii încă nu au murit. Ca de fiecare dată, Suceava tace. Dacă ar şi face ceva vizibil ulterior nu m-ar deranja, dar din păcate nu se prea întâmplă asta.

Ştiu că dacă ai de spus ceva, ieşi şi cuvântezi. Bine, cu menţiunea că trebuie să-ţi permită şi dicţionarul de cuvinte pe care îl ai în tolbă, pentru că, în caz contrar, rişti să accentuezi penibilul.

Trecând peste aceste aspecte, altceva mă îngrijorează cu adevărat. Să-şi dea Liviu Dragnea şi Mihai Tudose la meclă cât or vrea, dar de ce ne împing şi pe noi în rahat? Asta e de fapt adevărata problemă pe care foarte multă lume nu o sesizează.

pompa benzina

Cât timp pe la tv, pe la radio şi pe facebook se discută ore întregi şi se alocă energii nebănuite, dincolo, în lumea reală în care suntem cu toţii prinşi şi participăm, lucrurile se precipită. Toate preţurile la carburanţi, energie şi alimentele de bază cresc de la o zi la alta. Încet, în salturi scurte, dar cresc. Şi asta nu poate decât să mă îngrijoreze.

Sugestiv este şi faptul că România a avut în 2017 cea mai mare creştere din Uniunea Europeană, dar nivelul de trai al populaţiei este acelaşi ca în urmă cu 5 ani. Curat-murdar, coane Fănică.

Şi în timp ce nouă nu ne este mai bine, avem răbdarea şi prostia să ne uităm la taberele combatante din PSD. Dacă am ieşi în stradă toţi cei nemulţumiţi că s-a scumpit benzina, că s-a scumpit motorina, că plătim mai mult pentru ouă şi pentru unt atunci sunt sigur că vom avea parte de mai mult respect din partea celor care ne conduc.

Cât ni se serveşte circul lor penibil şi noi îl gustăm la micul dejun, la prânz, la cină dar şi noaptea când ne trezim din somn, iar alţii îl devorează cu adevărat, nu ne rămâne decât să ne merităm soarta.