Shares

Vremurile de odinioară au apus şi asta se vede cu ochiul liber în multe locuri. Nimeni nu mai este interesat să îngrijească ce a obţinut după 1990, darămite să mai şi construiască.

La Oniceni, bunăoară, exista o livadă de meri care făcea concurenţă chiar celei de la Rădăşeni. Spun exista pentru că ceea ce mai este acum cu greu se poate numit livadă.

Pomi lăsaţi de izbelişte, pe la care proprietarii nu au mai trecut de ani de zile decât doar să culeagă ceva roade. Iarba este crescută şi necosită tot de ani buni, astfel încât trebuie să înoţi efectiv pentru a ajunge la un pom. De tratamente sau curăţitul arborilor par fi auzit doar câţiva dintre proprietari. Ceilalţi se mulţumesc doar cu ce dă Domnul.

Aşa se face că în loc să-şi vândă merele cu 1,5-2 lei, proprietarii de la Oniceni le dau pe te miri ce. Nici nu e surprinzător, la felul în care arată fructele, adică mici şi fără nici un aspect comercial.

O firmă din Polonia a venit să ridice mere pentru a face suc. Ştiţi cât au plătit polonezii pentru un kilogram de mere? 20 de bani. Adică de 10 ori mai puţin decât ar fi obţinut proprietarii dacă se străduiau să se ocupe de pomii fructiferi din livada devastată de la Oniceni.

Acesta este doar un exemplu, dar situaţii asemănătoare se găsesc în orice localitate a judeţului. E mare păcat că s-a ajuns aici. Şi cred că se poate şi mai rău.