Gorbaciov și dreptul la opinie
La prima vedere, subiectul Gorbaciov poate părea că nu are nici o legătură cu Suceava. Nimic mai fals. Și asta pentru că lui Mihail Sergheevici Gorbaciov îi datorăm multe, foarte multe. Așa cum Stalin ne-a băgat pentru 4 decenii într-un adevărat lagăr, Gorbaciov a deschis poarta cât se poate de larg. Dacă nu exista Gorbaciov e greu de crezut că ar fi existat schimbările din 1989 din toate statele comuniste, inclusiv România. De asta nu doar că nu este iubit, chiar este detestat la el acasă, în Rusia, unde este considerat singurul vinovat pentru dispariția imperiului numit URSS, dar și pentru faptul că a lăsat statele satelit să își urmeze propriul destin, fără a interveni cu tancurile, așa cum se întâmplase anterior în Ungaria și Cehoslovacia. Da, Gorbaciov este omul căruia trebuie să îi mulțumim pentru că avem democrația de astăzi, mai bună sau mai proastă, că avem dreptul să circulăm aproape nestingheriți prin lume, dar mai ales pentru că ne putem exprima liber. Ce s-ar fi făcut cohortele de atotștiutori de pe rețelele de socializare dacă acestea erau interzise în România? Cum l-ar fi înjurat direct sau voalat unii și alții pe președintele țării sau pe orice alt politician de pe la noi? Mai puteam să ne dăm public cu părerea despre orice problemă, fie că suntem în cunoștință de cauză sau nu? Cu siguranță nu. De aceea, cred că dreptul la opinie de care avem parte acum, uneori chiar în mod excesiv, nu poate fi disociat de Gorbaciov și ce a însemnat el pentru istoria recentă a României.
