Shares

Pentru a intra în subiect, am să-mi permit să descriu o discuţie pe care am avut-o ieri cu un sucevean.

Eram aşezat pe o bancă şi aşteptam pe cineva, iar pentru a alunga montonia citeam un ziar, chiar nu mai contează care anume. La un moment dat, pe lângă mine a trecut un bărbat de vreo 65-70 de ani, care mi-a spus, cu un ton de uşor reproş, că nu trebuie să mai citesc minciunile din ziar.

L-am întrebat când a citit ultimul ziar şi în locul unui răspuns mi-a precizat că este sătul să vadă numai crime şi bătăi. I-am spus că sunt şi alte lucruri în ziar, nu doar crime şi violuri, inclusiv o pagină cu informaţii religioase. A plecat bombănind şi cu aceeaşi idee cu care venise: că cel mai util este să citească Biblia.

Sunt de acord cu acel om că a citi Biblia e un lucru bun, dar părerile noastre comune se opresc aici. Este adevărat că uneori prin ziare se mai strecoară şi informaţii care nu sunt verificate în proporţie de 100% ori evenimente precum crime, accidente sau violuri. Totuşi, şi acestea fac parte din viaţa noastră şi nu cred că trebuie să le ascundem sub preş, cum nu e cazul să facem din ele un spectacol mediatic.

Dar, esenţa a ceea ce a spus bătrânul, cum că ziarul e plin de minciuni, cred că este rezultatul unei manipulări care s-a comis de-a lungul vremii. Toţi cei care au avut un anume interes şi au vrut să ascundă anumite detalii despre afacerile şi viaţa lor, în special politicienii, au aruncat cu cărămida îndoielii spre presă. Jurnaliştii au fost găsiţi ţapi ispăşitori pentru toate nereuşitele lor şi pentru toate anchetele de care au avut parte, iar cel mai simplu mod de a se disculpa a fost acela de a afirma cu tărie că ziarele mint.

ziare

Şi în acest fel s-a ajuns ca omul de rând chiar să creadă că toate ziarele spun numai minciuni, iar mai dureros este că această pată şi vină a presei a fost însuşită fără vreo verificare. Presa mai are şi rolul de a informa despre anumite evenimente sau manifestări care se petrec în acest mic târg numit Suceava, deci nu e chiar un balaur cu 7 capete.

Din păcate, lipsa de informare este un fenomen destul de generalizat. În afara acelui bătrân cu care am discutat ieri, am întâlnit zeci de oameni, procurori, judecători, avocaţi, medici, oameni de afaceri etc, care suferă de acelaşi sindrom: nu citesc ziarele. Şi tot de la fel de multe ori am auzit sintagma „nu se întâmplă nimic la noi în oraş”, iar când le-am exemplificat că a fost şi evenimentul cutare şi celălalt, mi-au răspuns candid: „păi, nu am ştiut”.

Cred că noi, ziariştii, nu suntem răul cel mai mare din Suceava, iar dacă uneori mai avem scăpări, omisiuni sau greşeli este pentru că suntem şi noi oameni. Trăim într-o lume în care neîncrederea este cuvântul de ordine, iar ziarele sunt văzute ca un mesager al acestui fenomen care roade întreaga societate. Şi, după cum se ştie, mesagerul este, de obicei, cel care moare primul sub furia mulţimii, în timp ce autorul mesajului stă undeva sus şi râde.

Dacă nu vă place presa suceveană pentru anumite dezvăluiri, citiţi-o măcar pentru a afla când şi unde are loc o expoziţie de pictură, o lansare de carte, un spectacol, o piesă de teatru, un concert sau orice altceva în care vă regăsiţi.