O curvă pervertită
Nu mor eu de dragul deputatului Mircea Grosaru, despre care am o părere foarte clară, dar mă văd nevoit să-i iau apărarea.
Nu doar lui, ci şi altora care se află în situaţia de a fi făcuţi terci de o curvă penală. Da, acesta este termenul corect când vine vorba de Agenţia Naţională de Integritate (ANI), o instituţie pur politică, ale cărei acţiuni sunt comandate şi nu mai au nici o legătură cu scopul iniţial pentru care a fost creată.
Şi am să vin şi cu argumente în sprijinul acestor afirmaţii. Concret, Mircea Grosaru este acuzat că a propus şi avizat angajarea soţiei sale la Camera Deputaţilor.
La o primă vedere, pare condamnabil să-i creezi un avantaj propriei soţii, în cazul de faţă, pentru că au fost situaţii când angajarea a vizat o altă rudă, şi totul pe bani publici.
Clar, din punct de vedere moral este o problemă. Dar numai atât. Pentru că de aici şi până la legalitate e cale lungă, iar ANI bolmojeşte lucrurile în aşa fel încât să avem imaginea unui Parlament corupt până în măduva oaselor. Sunt de acord că probleme de corupţie există, dar trebuie căutate acolo unde chiar sunt, inclusiv între deputaţi şi senatori, şi nu căutate nişte nimicuri.
În această ecuaţie, Mircea Grosaru nu a fost angajator, ci doar a propus, iar mai multe comisii din Parlament i-au dat girul, lui şi altor deputaţi şi senatori, că totul este legal. Şi de vreme ce nici o lege nu interzicea aşa ceva acum 5 sau 8 ani, unde o fi ilegalitatea? Angajarea s-a făcut de către Parlament, iar Grosaru şi ceilalţi aflaţi în aceeaşi situaţie nu au absolut nici o legătură. Dacă a propune ceva este o crimă, sunt de acord să-i împuşcăm în piaţa publică pe toţi cei care îşi permit să gândească.
Între timp, legislaţia s-a modificat, iar cei care îşi angajează rudele fie sunt cretini, fie îi doare undeva de ceea ce se întâmplă. Dar, după cum am observat şi puteţi verifica şi voi, toate cazurile de conflict de interese în ceea ce-i priveşte pe parlamentari apar până prin 2011. Apoi se aşterne liniştea.
Cu toate acestea, ANI o dă înainte cu tot soiul de comunicate, iar dacă ar fi să mă iau după vorbele unui prieten, 90% dintre parlamentarii de până în 2012 sunt în aceeaşi oală. Or fi fost cu toţii chiar atât de proşti?
O altă confuzie voită a marilor inspectori de la ANI este aceea că deputaţii sunt asimilaţi funcţionarilor publici şi trebuie să se supună anumitor reguli. Cum naiba poate fi pus semnul de egalitate între o persoană ajunsă într-o funcţie în urma unor alegeri şi un funcţionar public?
Deştepţii de la ANI spun că deputaţii şi senatorii au funcţie de demnitate publică şi în acest fel sunt asimilaţi funcţionarilor. O prostie mai mare ca asta rar mi-a fost dat să aud, dar când e vorba să execuţi pe cineva contează mai puţin dacă legea este terfelită.
