Reuşita prin muncă

Într-o lume în care nonvalorile au fost promovate şi ridicate la rang de vedete, există şi excepţii. Una dintre acestea se numeşte Petru Ghervan, iar meritele i-au fost recunoscute prin numirea în funcţia de antrenor al echipei naţionale de handbal masculin.

Acum câţiva ani, când echipa locală de handbal se zbătea în anonimat, nimeni nu ştia cine este Petru Ghervan. Cu excepţia prietenilor, colegilor şi a câtorva împătimiţi de handbal. Nu a dezarmat şi bine a făcut, în ciuda dificultăţilor pe care le-a întâmpinat la tot pasul. Nici în plan sportiv lucrurile nu au mers tocmai bine, iar formaţia antrenată de Petru Ghervan a retrogradat. A avut meritul că nu a renunţat. Mai mult, a venit cu un plan pe termen lung, iar cei din conducerea Universităţii Ştefan cel Mare i l-au acceptat. Munca şi seriozitatea de care a dat dovadă Petru Ghervan nu au rămas fără răspuns. În doi ani, echipa de handbal masculin a oraşului a ajuns în finala unei competiţii europene, fie ea şi ultima ca valoare. A fost un eveniment important pentru întreg oraşul, deşi sincer să fiu nu a fost apreciat la justa valoare. Cărămizile aşezate la Suceava l-au trimis la echipa naţională, pe postul de antrenor secund.

Ruşinea trăită de Federaţia Română de Handbal, prin implicarea antrenorului principal Aihan Omer şi a altor oficiali în tentativa de mituire a unor arbitri internaţionali, avea să fie un avantaj nesperat pentru Petru Ghervan.

Federaţia de specialitate l-a numit antrenor principal, o funcţie care înseamnă responsabilităţi suplimentare.

Sunt convins că Petru Ghervan va munci la fel de modest şi eficient ca şi până acum, iar cu un strop de noroc va duce echipa naţională la Jocurile Olimpice din 2012, acolo unde România nu a mai călcat de vreo 30 de ani.

Petru Ghervan este, dacă vreţi, simbolul celui care reuşeşte prin muncă, aşa cum rar se mai vede astăzi. Petru Ghervan este conştient că-l aşteaptă o muncă infinit mai grea decât cea de la Suceava. Firesc, de vreme ce în joc sunt orgolii mari şi interesele unei naţiuni care acum jumătate de secol domina handbalul mondial. Din mocirlă nu te poţi ridica decât prin muncă şi umilinţă, iar Petru Ghervan ştie ce înseamnă şi una şi alta. Nu-i pot ura decât să-l văd la Londra peste 3 ani.