Şcoala de moravuri uşoare

Undeva în judeţ s-a înfiinţat o şcoală de moravuri uşoare. Este patronată de Primăria comunei şi de Inspectoratul Şcolar Judeţean Suceava, iar cursurile se derulează deja cu succes de trei ani.

La şcoala care a funcţionat pe ascuns în toţi aceşti ani, elevii se perfecţionează în arta ciocnitului halbei de bere, iar elevele în dansul la bară. Manelele sunt lecţie obligatorie, iar învăţăceii fac vocalize zilnic pentru a-i întrece pe discipolii Adi Minune sau Copilul de Aur.

Şi nu este vorba de o şcoală particulară, ci de una de stat. Dacă nu vă vine să credeţi mergeţi la Hreaţca, un sat din comuna Vultureşti şi o să vă convingeţi singuri.

Cum este posibil aşa ceva? Greu de răspuns la o asemenea întrebare, mai ales că situaţia nu este nouă. Conducerea Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava ştia în ce condiţii învaţă elevii din Hreaţca, dar nu i-am auzit niciodată pe mai marii instituţiei să scoată vreun cuvinţel pe această temă. Probabil că Petru Carcalete şi Vasile Monacu, foşti şi actuali şefi ai IŞJ Suceava au considerat că societatea are nevoie şi de manelişti şi dansatoare la bară perfecţionaţi la cursurile de zi. Nu de alta, dar când or fi chemaţi la vreo emisiune televizată să nu mai spună lumea că-s inculţi.

E jenant cum aceşti corifei ai învăţământului sucevean au tolerat ceea ce s-a petrecut şi încă se petrece la Hreaţca (foto).

O fi un sat uitat de lume, dar şi aceşti copii au dreptul la educaţie. Un drept care le-a fost furat de şefii învăţământului sucevean şi de reprezentanţii Primăriei din Vultureşti, deopotrivă. Pentru că, să spunem adevărul până la capăt, nici cei care s-au perindat pe la conducerea Primăriei Vultureşti nu au făcut nimic pentru a asigura un minim de decenţă în procesul educaţional.

Dacă am înţeles bine, ar fi nevoie de vreo două miliarde de lei vechi pentru ca la Hreaţca să se înveţe în condiţii cât de cât civilizate. E o sumă ridicolă, dar pentru care nimeni nu a ridicat un pai.

Şi uite aşa, elevii au fost nevoiţi să stea la coada unei pişători infecte pentru a-l aştepta pe beţivul de la bar să-şi lase berea populară înghiţită între două pahare de vodcă ieftină. În pauze, „culturalizarea” s-a făcut cu manele, iar copiii au bătut mingea cu teama să nu verse vreun pahar de la „terasa” improvizată pe „terenul de sport”. Şcoala a fost adusă la nivelul cel mai de jos, de parcă ne-am fi întors în timp cu vreo 60 de ani. Oare şi cei care o conduc la Suceava sunt în aceeaşi perioadă?