Shares

De câteva zile, Suceava a intrat în hibernare. Din păcate, starea de somnolenţă se simte cel mai acut în rândul angajaţilor administraţiei locale.

Trăiesc senzaţia că Suceava a rămas împietrită în anii 1960, când viaţa era molcomă şi fără griji. Deşi persoana mea nu exista pe vremea respectivă, din ce mi-au povestit oamenii mai în vârstă, iarna venea devreme şi pleca târziu. Autobuzele nu circulau zile întregi din cauza nămeţilor, maşinile, de regulă provenite din fosta URSS, porneau greu sau deloc, iar mersul pe jos era un sport local.

Firesc, trotuarele atâtea câte existau la acea vreme erau deszăpezite într-un ritm nu prea alert.

Din păcate, istoria se repetă în anul de graţie 2010. Dacă pe străzi se intervine cu o oarecare viteză, trotuarele par locuri uitate. În parcul de lângă Tribunalul Suceava, patinoarul natural de pe alei este impecabil. Se alunecă graţios, se cade dureros, iar Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu şi Costache Negri, „cei trei bărboşi”, aşa cum li se spune popular, mai că ar coborî de pe socluri pentru a-şi schimba ghetele de iarnă cu o pereche de patine.

Şi pe trotuarul care coboară de la Colegiul Petru Rareş spre magazinul Bucovina se poate patina în voie, ba chiar s-ar preta şi la o coborâre „a la Alberto Tomba”.

Trebuie ţinut cont că asta se întâmplă în inima oraşului, aproape de kilometrul zero, ăla pe care aleşii Sucevei ni l-au pigmentat cu un kitch de ou pe care ni-l prezintă tradiţional bucovinean, dar şi indicatoare care anunţă că ne aflăm la „kilometrul zero al Uniunii Europene”. Măi, chiar aşa să fie?

Nu sesizez mari diferenţe între ceea ce îmi povesteau sucevenii mai în vârstă şi ce este prin oraş acum. Chiar dacă au trecut 50 de ani de atunci, Suceava pare mai aproape tot de ex-sovietici şi modul lor de a gestiona problemele unui oraş decât de o urbe cu adevărat europeană.

Scuze sunt puţine, mai ales că iernile de acum nu seamănă aproape deloc cu cele de acum jumătate de secol, iar zăpada este mai mult o pospăială. Se poate să mai fie ceva la care nu m-am gândit: iarna să-i fi luat prin surprindere pe cei de la Primărie. Ptiu, ce gâscă sunt!