Umbrele dictatorului

În Consiliul Judeţean Suceava a fost coborâtă milităria. Dar nu în sensul cunoscut şi consacrat, ci în termenii dictaturii absolute.

Singurul care ştie tot, ia deciziile perfecte şi gândeşte impecabil este doar unul. „The special one”, expresie patentată de un portughez înfumurat, se potriveşte de minune pentru un bucovinean la fel de ţanţoş. Este vorba de Gheorghe Flutur, omul pe care subalternii îl ascultă cu smerenie şi sfinţenie în orice spune. Asta din păcate. Pentru el, că pierde contactul cu realitatea, dar şi pentru noi, care trebuie să suportăm din buzunarele noastre tot felul de nebunii etichetate mari acţiuni ale lui Flutur.

Mai mulţi oameni mi-au povestit că la şedinţele ţinute de preşedintele Consiliului Judeţean aproape nimeni nu are curajul să-l contrazică. Toată lumea notează de zor pe caiete şi răspunde umil. Au auzit oamenii că nu e bine să te pui împotriva vântului şi asta pentru că cineva nu uită şi, mai ales nu iartă.

Aşa se face că vocile care să critice vreo acţiune sunt inexistente. Dar despre ce critică vorbesc eu, m-am prostit cu totul, pentru că acolo nu există cineva care să vină cu sugestii.

Şi pentru ca totul să fie dus până la limita supuşeniei, o serie dintre angajaţi sar în sus chiar şi când sună telefonul, iar pe ecran scrie „Flutur”. 

Dintre umilii servitori doi se disting de departe şi au ajuns ţinta ironiilor colegilor. Unuia i se spune „Doi şi-un sfert”, iar celuilalt „Muncitorul care nu gândeşte”. Bănuiţi cine sunt?