Un ţigan, mai tare decât un căpitan

După tot ce am văzut zilele trecute pe la televizor pot spune că occidentalii au mare dreptate când ne numesc ţigani.

Toate televiziunile de ştiri, dar şi cele generaliste, au acordat spaţii imense morţii lui Florin Cioabă, sau regele ţiganilor cum singur s-a autoproclamat. Dezbateri şi discuţii, opinii pro şi contra, în fine, o adevărată nebunie pe marginea acestui subiect, de parcă la mijloc ar fi fost nu ştiu ce personaj important pentru naţia noastră.

E posibil ca memoria mea să fie scurtă şi să nu-mi amintesc, dar dacă cineva îmi poate oferi un singur exemplu demn de remarcat în legătură cu Florin Cioabă înseamnă că am trecut prin jurnalism precum gâsca prin apă.

Şi totuşi, toată lumea vorbeşte doar despre acest subiect de zile întregi. Îmi închipui ce-or fi spunând cei din Vestul Europei când privesc ştirile de pe la noi.

Între timp, ieri a plecat dintre noi un căpitan. Este vorba de Costică Ştefănescu, omul pentru care imnul naţionalei României a cântat de zeci de ori, un om despre care toţi cei care l-au cunoscut au avut numai cuvinte de laudă.

Suferea de cancer şi a preferat să se sinucidă, un mare păcat considerat de biserică, dar un act de mare curaj, iar condiţia în care se afla nu cred că dă voie cuiva să-l judece.

Despre Costică Ştefănescu s-a vorbit la ştiri la capitolul „şi altele”, informaţia despre moartea fostului căpitanul al echipei naţionale de fotbal a României şi al Craiovei Maxima fiindu-ne oferită undeva spre mijlocul ediţiilor informative. O notă proastă şi pentru televiziunile de ştiri sportive, Sport.ro şi gsptv, cel puţin astea mi le oferă operatorul meu de cablu, care aseară ofereau imagini cu bătăi. Nu era oare mai interesant un meci din perioada de glorie a lui Costică Ştefănescu din anii 1980?

Nu pot şi nu-mi permit să fac o comparaţie între Costică Ştefănescu şi Florin Cioabă pentru că aş ştirbi memoria unui om. Stau şi mă întreb în ce dracului de ţară trăim, de un ţigan a ajuns să fie atât de mediatizat, iar orice băşină trasă de rudele şi toţi analfabeţii din jurul lor ajung mari vedete la televiziunile de ştiri.

Îmi este ruşine de tot ce am văzut şi de tot ce va urma pe marginea subiectului Cioabă. De fapt, un pseudosubiect, din care nimeni nu are nimic de învăţat. E un alt semn că prostirea românului continuă pe zi ce trece.

Singura vina a lui Costică Ştefănescu pentru că este tratat cu discreţie la ştiri este aceea că a fost un personaj modest, fără cancanuri şi scandaluri care să-l propulseze în gura presei.

Rămas bun, Costică Ştefănescu, şi iartă-i pe cei care nu te-au înţeles şi care vor să transforme ţara într-o şatră.