14 preşedinţi
Credibilitatea clasei noastre politice tinde exponenţial spre zero. De fiecare dată în ultimii 25 de ani când am fost chemaţi la urne am mers cu gândul că ne va fi mai bine.
Aşteptările au fost imense de fiecare dată, rezultatele lamentabile şi fără echivoc. Au fost şi cazuri când ni s-a inoculat ideea că trebuie să alegem răul cel mai mic, o teză falsă şi bună doar pentru propagandă.
În realitate, orice am vota, la vârf nu se schimbă nimic. Aceeaşi oameni care se perindă la putere, unii prin rotaţie, alţii fără a putea fi clintiţi, de două decenii şi jumătate
Singurele certitudini sunt sumele exorbitante de bani pe care le-au adunat cei care s-au logodit cu puterea, fie că s-au numit Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Adriean Videanu sau Traian Băsescu.
Mai nou, văd că au început să apară disensiuni între aceşti nababi, iar unii sunt trimişi la închisoare. Sunt doar simple jocuri ale lor, răzbunări şi poliţe plătite pentru diferite ţepe trasă unii altora.
Astăzi şi probabil peste două săptămâni suntem din nou în faţa unui vot. Un vot care nu va schimba nimic. Ba, mint. Nişte poli de influenţă se vor duce dintr-o parte în alta şi probabil că sperietoarea DNA va bate la uşilor celor care până mai ieri dădeau ordinele şi apăsau butoanele.
Aflat azi în cabina de vot, eu cu mine însămi. Cugetul mi-a spus că toţi cei 14 candidaţi sunt la fel de buni şi, în acelaşi timp, la fel de farisei. Aşa încât, pentru a nu se supărat nici unul, i-am votat cu dărnicie până mi s-a terminat tuşul.
Îmi cer scuze faţă de cei care au rămas nebifaţi, dar a fost doar un motiv tehnic. Atât şi nimic mai mult.
În rest numai de bine şi aştept iarna poate mai ascunde ceva mizerii. Din oraşele noastre cenuşii, că celelalte mizerii vor ieşi mereu la suprafaţă ca uleiul deasupra apei.
